{"id":20150,"date":"2022-04-05T21:38:05","date_gmt":"2022-04-05T20:38:05","guid":{"rendered":"http:\/\/trans-history.centropa.org\/interviews\/raisa-roitman\/"},"modified":"2022-04-05T21:41:52","modified_gmt":"2022-04-05T20:41:52","slug":"raisa-roitman","status":"publish","type":"interviews","link":"https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviuri\/raisa-roitman\/","title":{"rendered":"Raisa Roitman"},"content":{"rendered":"<figure id=\"attachment_20098\" aria-describedby=\"caption-attachment-20098\" style=\"width: 1014px\" class=\"wp-caption alignnone\"><a href=\"http:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_17_1-scaled.jpg\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" class=\"wp-image-20098 size-large\" src=\"http:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_17_1-1024x535.jpg\" alt=\"\" width=\"1024\" height=\"535\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_17_1-1024x535.jpg 1024w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_17_1-300x157.jpg 300w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_17_1-768x401.jpg 768w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_17_1-1536x802.jpg 1536w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_17_1-2048x1070.jpg 2048w\" sizes=\"auto, (max-width: 1024px) 100vw, 1024px\" \/><\/a><figcaption id=\"caption-attachment-20098\" class=\"wp-caption-text\">Raisa Roitman (primul de la st\u00e2nga) cu veri\u0219oarele ei Monya Rubel (a doua de la st\u00e2nga), Leya Rubel (centru), Nahman Roitman (a doua de la dreapta) \u0219i Revekka Rubel (primul de la dreapta)<\/figcaption><\/figure>\n<p><em>Chi\u0219in\u0103u, Moldova<\/em><\/p>\n<p><strong>Raisa Roitman locuie\u0219te \u00een apropierea unui parc mare, \u00eentr-un cartier vechi \u0219i frumos al Chi\u0219in\u0103ului [Chi\u0219in\u0103u este capitala Republicii Moldova], construit prin anii 1960. Curtea a\u0219a-zisului bloc \u201dHru\u0219ciovka\u201d [1] este plin\u0103 de copaci verzi. Apartamentul cu dou\u0103 camere al Raisei este bine mobilat. \u00cen prezent ea locuie\u0219te \u00eempreun\u0103 cu fiul ei, apartamentul fiind prea mic pentru doi adul\u021bi. Raisa Roitman este o femeie plin\u0103 de via\u0163\u0103. Este foarte politicoas\u0103 \u0219i rezervat\u0103. La un moment dat, a scos o map\u0103 cu fotografii cu o mul\u021bime de poze vechi \u0219i toate foarte interesante. Pare distant\u0103, rezervat\u0103 \u0219i destul de tacit\u0103. R\u0103spunsurile la \u00eentreb\u0103rile mele sunt scurte. Nu este dispus\u0103 s\u0103 spun\u0103 multe lucruri \u0219i evit\u0103 s\u0103 r\u0103spund\u0103 la anumite \u00eentreb\u0103ri cu referire la via\u021ba ei privat\u0103. Cu toate acestea, pe parcursul interviului Raisa a \u00eenceput s\u0103 aib\u0103 mai mult\u0103 \u00eencredere \u00een mine \u0219i ne desp\u0103r\u021bim prieteni. C\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni mai t\u00e2rziu, am aflat de la unul dintre angaja\u021bii de la Hesed din Chi\u0219in\u0103u [2] c\u0103, la scurt timp dup\u0103 \u00eent\u00e2lnirea noastr\u0103, Raisa a emigrat \u00een Israel. \u00cen timpul \u00eent\u00e2lnirii noastre d\u00e2nsa nu mi-a spus nimic despre inten\u021biile ei.<\/strong><\/p>\n<hr \/>\n<div  class=\"lgc-column lgc-grid-parent lgc-grid-50 lgc-tablet-grid-50 lgc-mobile-grid-100 lgc-equal-heights \"><div  class=\"inside-grid-column\">\n<h3>Cuprins<\/h3>\n<p><a href=\"#originea-familiei-mele\">Originea familiei mele<\/a><br \/>\n<a href=\"#copil\u0103ria\">Copil\u0103ria<\/a><br \/>\n<a href=\"#perioada-r\u0103zboiului\">Perioada r\u0103zboiului<\/a><br \/>\n<a href=\"#dup\u0103-r\u0103zboi\">Dup\u0103 r\u0103zboi<\/a><br \/>\n<a href=\"#glosar\">Glosar<\/a>&#8221;<\/p>\n<p><\/p><\/div><\/div>\n<div  class=\"lgc-column lgc-grid-parent lgc-grid-50 lgc-tablet-grid-50 lgc-mobile-grid-100 lgc-equal-heights \"><div  class=\"inside-grid-column\">\n<h3>Informa\u021bii despre interviu<\/h3>\n<p>Interviewee: Raisa Roitman<br \/>\nInterviewer: Zhanna Litinskaya<br \/>\nDate of interview: Iulie 2004<br \/>\nPlace: Chi\u0219in\u0103u, Moldova <\/p><\/div><\/div><div class=\"lgc-clear\"><\/div>\n<hr \/>\n<div id='gallery-1' class='gallery galleryid-20150 gallery-columns-6 gallery-size-thumbnail'><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon portrait'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/raisa-roitman\/mdarro_01_1\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_01_1-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-19999\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_01_1-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_01_1-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-19999'>\n\t\t\t\tThis is my parental great-grandfather Itsik Rubel, and his grandson Yankel Rubel, my father\u2019s elder brother. The picture was taken in Rezina in 1913.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon portrait'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/raisa-roitman\/mdarro_07_1\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_07_1-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-20035\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_07_1-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_07_1-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-20035'>\n\t\t\t\tThis is my maternal grandfather Moishe Lerner. The picture was taken in photographer&#8217;s parlor Fabier in Kishinev, in the 1930s, during my stay with my relatives.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon portrait'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/raisa-roitman\/mdarro_08_1\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_08_1-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-20041\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_08_1-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_08_1-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-20041'>\n\t\t\t\tThis is my mother\u2019s brother Leib Lerner. The picture was taken in Rezina in 1918. It is written on the photo \u2018As a keepsake to my dear sister Tabl from Leib Lerner, 25th January 1918.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon portrait'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/raisa-roitman\/mdarro_10_1\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_10_1-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-20053\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_10_1-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_10_1-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-20053'>\n\t\t\t\tThis is my mother Tabl Rubel (in center), dressed in a fur coat, with her friends. The picture was taken when she was still single, in Vad-Rashkov in the early 1920s.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon landscape'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/raisa-roitman\/mdarro_03_1\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_03_1-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-20011\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_03_1-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_03_1-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-20011'>\n\t\t\t\tThis is Perl Roitman, the  sister of my grandfather Abram Rubel, with her husband David Roitman, and their son Nahman, who later became my husband. The picture was taken in 1923 in Zilberman photographer&#8217;s parlor, Rezina.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon portrait'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/raisa-roitman\/mdarro_12_1\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_12_1-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-20065\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_12_1-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_12_1-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-20065'>\n\t\t\t\tThis is the wedding picture of my parents, Tabl and Shapsha Rubel. It was taken in Vad-Rashkov on 11th November 1924.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon portrait'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/raisa-roitman\/mdarro_11_1\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_11_1-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-20059\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_11_1-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_11_1-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-20059'>\n\t\t\t\tMy mother Tabl Rubel is standing on the left, my father Shapsha Rubel is standing in the center, and Mother\u2019s sister Feiga Kleiman is sitting on the right. The picture was taken shortly before my parents\u2019 wedding in Vad-Rashkov in 1924.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon portrait'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/raisa-roitman\/mdarro_06_1\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_06_1-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-20029\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_06_1-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_06_1-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-20029'>\n\t\t\t\tThis photo was taken at photographer\u2019s parlor  \u2018Modern\u2019 owned by Veinstraub in Vad-Rashkov. My great-grandmother Haya is sitting in the center. My mother&#8217;s sister Feiga is standing, my uncle Leib&#8217;s daughter, Ida Lerner, is sitting on Haya&#8217;s lap. The picture was taken in 1925.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon landscape'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/raisa-roitman\/mdarro_02_1\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_02_1-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-20005\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_02_1-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_02_1-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-20005'>\n\t\t\t\tThis is my uncle Yankel Rubel with his wife Pesya. The picture was taken in Rezina in 1925.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon portrait'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/raisa-roitman\/mdarro_09_1\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_09_1-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-20047\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_09_1-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_09_1-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-20047'>\n\t\t\t\tThis is Reizl Lerner, the wife of Mother\u2019s brother Leib. The picture was taken in the yard of photographer\u2019s parlor \u2018Modern\u2019 in Vad-Rashkov in the 1930s.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon portrait'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/raisa-roitman\/mdarro_14_1\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_14_1-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-20077\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_14_1-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_14_1-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-20077'>\n\t\t\t\tHere I am with my little brother Motle Rubel. The picture was taken in Vad-Rashkov in 1931 when my brother turned one year old.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon portrait'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/raisa-roitman\/mdarro_13_1\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_13_1-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-20071\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_13_1-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_13_1-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-20071'>\n\t\t\t\tThis is my brother Motle Rubel, sitting on the stool in the center and I, Raisa Roitman, am on the right. My cousins Golda Rubel and Fira Lerner are standing behind me, Feiga Lerner is sitting. The picture was taken in Vad-Rashkov in 1932.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon landscape'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/raisa-roitman\/mdarro_18_1\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_18_1-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-20101\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_18_1-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_18_1-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-20101'>\n\t\t\t\tThis picture was taken in Vad-Rashkov in 1935. I, Raisa Roitman, am sitting second on the left with my friends. The ones to the right died during the war, and Haya Furman, on the left, is currently living in Israel with her family.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon portrait'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/raisa-roitman\/mdarro_16_1\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_16_1-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-20089\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_16_1-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_16_1-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-20089'>\n\t\t\t\tHere I am before my departure to school in Vornicheny. The picture was taken in Vad-Rashkov in 1936.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon portrait'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/raisa-roitman\/mdarro_15_1\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_15_1-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-20083\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_15_1-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_15_1-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-20083'>\n\t\t\t\tThis is our family: my mother Tabl, father Shapsha Rubel, I, Raisa Roitman, and my little brother Motle Rubel. The photo was taken in Vad-Rashkov in 1936.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon landscape'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/raisa-roitman\/mdarro_17_1\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_17_1-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-20095\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_17_1-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_17_1-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-20095'>\n\t\t\t\tThis picture was taken in Rezina by the photographer Golovanevskiy. Here I am with my cousins. I am the first from the left and my cousin Monya Rubel is next to me. Leya Rubel is in the center, Nahman Roitman is sitting on the left, Revekka Rubel is standing to the right. The picture was taken in 1937.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon portrait'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/raisa-roitman\/mdarro_05_1\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_05_1-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-20023\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_05_1-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_05_1-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-20023'>\n\t\t\t\tThis picture was taken in Rezina by the photographer Golovanevskiy. These are my cousins from left to right: Revekka, Monya, Golda Rubel (children of my father\u2019s brother Yankel) and my husband-to-be Nahman Roitman. The picture was taken in 1937 before Yankel&#8217;s family\u2019s departure for Argentina.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon landscape'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/raisa-roitman\/mdarro_04_1\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_04_1-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-20017\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_04_1-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_04_1-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-20017'>\n\t\t\t\tThis picture was taken in Rezina by photographer Golovanevskiy in 1937 before the departure of Pesya Rubel, my uncle Yankel\u2019s wife, and her children to Argentina. From left to right &#8211; Uncle Yankel\u2019s elder daughter  Revekka Rubel, and my father Shapsha Rubel is next to her, to his right is Yankel\u2019s younger daughter Leya Rubel, my mother Tabl Rubel (nee Lerner), my grandfather Moishe Lerner is sitting, Yankel\u2019s wife Pesya is behind him, Yankel\u2019s son Monya is sitting, Grandfather&#8217;s sister Perl Roitman is behind them, with Yankel\u2019s elder daughter Golda.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon portrait'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/raisa-roitman\/mdarro_20_1\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_20_1-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-20113\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_20_1-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_20_1-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-20113'>\n\t\t\t\tThis is a picture of me, Raisa Roitman, when I was still single. It was taken in Tashkent in 1944. I sent this picture to my husband-to-be Nahman Roitman in Buguruslan.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon landscape'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/raisa-roitman\/mdarro_19_1\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_19_1-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-20107\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_19_1-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_19_1-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-20107'>\n\t\t\t\tThe picture was taken on 17th May 1944 in Tashkent. Here I am with my fellow students of Tashkent Medical Institute. From left to right: the girl from Kiev (I don\u2019t remember her name), Ida Rapoport, currently living in Israel, then me, Raisa Roitman, and Leya Shapiro from Dnepropetrovsk.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon portrait'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/raisa-roitman\/mdarro_21_1\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_21_1-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-20119\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_21_1-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_21_1-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-20119'>\n\t\t\t\tThis is a photo of me, Raisa Roimtan, with my husband Nahman Roitman, taken in 1946, in Kishinev, after we got married.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon landscape'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/raisa-roitman\/mdarro_22_1\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_22_1-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-20125\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_22_1-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_22_1-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-20125'>\n\t\t\t\tThis is a photo of me, Raisa Roitman, with my elder son David. It was taken in Kishinev in 1951.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon portrait'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/raisa-roitman\/mdarro_23_1\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_23_1-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-20131\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_23_1-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_23_1-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-20131'>\n\t\t\t\tThis picture was taken during our Volga trip on a motor ship called \u2018Russia.\u2019 I, Raisa Roitman, am on the left, my husband Nahman is next to me with my cousin Feiga Rubel, my elder son David is standing to the right in the front. The photo was taken in 1956.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon landscape'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/raisa-roitman\/mdarro_24_1\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_24_1-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-20137\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_24_1-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_24_1-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-20137'>\n\t\t\t\tThis picture was taken by the grave of my husband and father. I, Raisa Roitman, am standing second on the right, hugging my son David, my son Boris and his wife Lidia are to the left. The picture was taken in Kishinev in 2003.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure>\n\t\t<\/div>\n\n<hr \/>\n<h2 id=\"originea-familiei-mele\">Originea familiei mele<\/h2>\n<p>Numele de familie al str\u0103bunicului meu de pe tat\u0103 era Rubel. Este  un nume de familie, care sem\u0103na mai mult cu o porecl\u0103, \u0219i pe care l-a mo\u0219tenit mai \u00eent\u00e2i bunicul meu, apoi tat\u0103lui meu \u0219i ulterior mi-a fost transmis mie. Str\u0103bunicul Itsik Rubel s-a n\u0103scut \u00een anii 1840 \u00een localitatea Rezina [la 80 km distan\u021b\u0103 de Chi\u0219in\u0103u]. A tr\u0103it \u00eentreaga sa via\u021b\u0103 \u00een acel ora\u0219. Itsik se ocupa cu lucr\u0103ri agricole, \u00een special cu viticultura. Avea o vie mare cu multiple soiuri de struguri. Str\u0103bunicul lucra \u00een mare parte de unul singur, angaj\u00e2nd, ocazional, muncitori sezonieri  \u00een timpul recoltei. F\u0103cea vin, pe care apoi \u00eel vindea la pre\u021buri en gros pe pie\u021bele din Chi\u0219in\u0103u. Itsik avea o cas\u0103 proprie, de\u0219i destul de mic\u0103 \u0219i modest\u0103, ca s\u0103 nu spunem s\u0103r\u0103c\u0103cioas\u0103.<\/p>\n<p>Str\u0103bunica mea Charna a fost casnic\u0103. Era o femeie \u00eenalt\u0103 \u0219i frumoas\u0103, \u00eentotdeauna \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00eentr-o fust\u0103 \u00eenchis\u0103 la culoare cu \u0219or\u021b, bluz\u0103 \u0219i fular la g\u00e2t. Bunica mai purta \u0219i o broboad\u0103 cro\u0219etat\u0103, cu margini din dantel\u0103. Itsik era o pereche bun\u0103 pentru Charna \u2013 un b\u0103tr\u00e2n \u00eenalt \u0219i frumos, bronzat, cu o fa\u021b\u0103 ridat\u0103 \u0219i o barb\u0103 ca o lopat\u0103. \u00centotdeauna purta o p\u0103l\u0103rie cu boruri late sau o kippa atunci c\u00e2nd mergea la sinagog\u0103. Avea \u0219i tallit \u0219i tefilin. Nu lucra niciodat\u0103 \u00een timpul Sabatului, nici m\u0103car \u00een cele mai aglomerate perioade ale anului.<\/p>\n<p>Str\u0103bunica mea era o gospodin\u0103: a crescut copiii \u0219i l-a ajutat pe Itsik \u00een munca de c\u00e2mp. Avea m\u00e2ini uscate din cauza soarelui \u0219i murd\u0103rie p\u0103truns\u0103 \u00een piele. Charna era, de asemenea, religioas\u0103: respecta Sabatul, ca\u0219hrut-ul \u0219i \u0219i-a crescut copiii ca evrei adev\u0103ra\u021bi. Nu mi-l amintesc prea bine pe str\u0103bunicul Itsik. El a murit \u00een 1930, c\u00e2nd eram o feti\u021b\u0103 mic\u0103. Str\u0103bunica a murit mai t\u00e2rziu, \u00een 1939.<\/p>\n<p>Itsik \u0219i Charna Rubel au avut mul\u021bi copii. Nu \u0219tiu aproape nimic despre ei. \u0218tiu c\u0103 Monysh, cel mai mare, era \u0219i el viticultor \u0219i locuia la Rezina, \u00een casa lui Itsik. A murit \u00een 1920. Nu \u0219tiu ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu so\u021bia \u0219i copiii lui. Dintre to\u021bi fra\u021bii bunicului meu de pe tat\u0103, am cunoscut-o cel mai bine pe sora bunicului, Perl. Ea locuia la Rezina cu so\u021bul ei David [Roitman], care lucra de diminea\u021ba p\u00e2n\u0103 seara, \u0219i cu fiul ei Nahman. Era casnic\u0103. C\u00e2nd a izbucnit cel de-al Doilea R\u0103zboi Mondial [3], ea \u0219i so\u021bul ei au plecat \u00een evacuare pe jos. Au ajuns la R\u00eebni\u021ba, unde locuia \u0219i lucra fratele mai mic al bunicului, Gedali Rubel. Nu au mers prea departe fiindc\u0103 au fost prin\u0219i de fasci\u0219ti. To\u021bi \u2013 Perl cu so\u021bul \u0219i fiul ei mai mic \u0219i Gedali cu so\u021bia sa \u2013 au fost du\u0219i \u00eentr-un ghetou din Transnistria [4], \u00een ora\u0219ul Balta [regiunea Vinni\u021ba, ast\u0103zi \u00een Ucraina, la aproximativ 250 km distan\u021b\u0103 de Kiev]. To\u021bi au pierit acolo \u00een timpul uneia dintre ac\u021biunile \u00eempotriva evreilor. Fiul lui Perl, Nahman, n\u0103scut \u00een 1920, a fost recrutat \u00een armat\u0103 \u00een 1941. A fost \u00eencadrat \u00een armata muncii [5] \u0219i la sf\u00e2r\u0219itul celui de-al Doilea R\u0103zboi Mondial s-a \u00eentors la Chi\u0219in\u0103u.<\/p>\n<p>Bunicul meu Abram, n\u0103scut \u00een anii 1870 la Rezina, era fiul mijlociu al lui Itsik. S-a c\u0103s\u0103torit destul de devreme, ceea ce era tradi\u021bional pentru evrei. Nehama &#8211; so\u021bia lui &#8211; era \u0219i ea din Rezina. Era chiar mai t\u00e2n\u0103r\u0103 dec\u00e2t bunicul Avram. Numele de fat\u0103 al bunicii era Torba. Ei [p\u0103rin\u021bii ei] au avut mul\u021bi copii, dar eu \u00eei cuno\u0219team doar pe unchiul Yankel \u0219i pe m\u0103tu\u0219a Haika, care locuiau \u00een Chi\u0219in\u0103u. Yankel a avut patru copii. Tot ce \u0219tiu despre ei este c\u0103 au p\u0103r\u0103sit casa p\u0103rin\u021bilor lor la o v\u00e2rst\u0103 timpurie. Erau membri ai unei organiza\u021bii comuniste clandestine. Au fost deseori \u00eentemni\u021ba\u021bi \u00een Rom\u00e2nia. Yankel a murit la v\u00e2rsta de 94 de ani. Haika a tr\u0103it \u0219i ea o via\u021b\u0103 lung\u0103.<\/p>\n<p>Bunicul Avram a avut o educa\u021bie de cheder. Nu \u0219tiu dac\u0103 ulterior a mai urmat \u0219i alte studii. Cred c\u0103 educa\u021bia lui era una de nivel rudimentar. \u0218tia s\u0103 citeasc\u0103 \u0219i s\u0103 numere, ceea ce era necesar \u00een munca lui. Abram era un expeditor. Accepta loturi de  m\u0103rfuri la sta\u021bia de cale ferat\u0103 \u0219i apoi le distribuia clien\u021bilor, ace\u0219tia fiind oameni boga\u021bi din sfera alimentar\u0103 \u0219i proprietari de magazine. Acest loc de lucru nu era unul stabil. \u00cen afar\u0103 de aceasta, nu-i oferea un venit suficient. Era nevoie de mul\u021bi bani pentru a \u00eentre\u021bine o familie numeroas\u0103.<\/p>\n<p>Avram \u0219i Nehama au avut nou\u0103 copii. L-am cunoscut doar pe fratele cel mai mare al tat\u0103lui meu, Yankel. \u00cemi amintesc numele celorlal\u021bi \u2013 Nahman, Srul, Revekka, Golda, Lena\u2026 Chestia este c\u0103 \u00een 1913 bunicul Abram a plecat \u00een Argentina \u00een c\u0103utarea unui loc de munc\u0103 \u0219i a unui trai mai bun pentru copiii s\u0103i. Unii dintre copiii mai mari au plecat \u00eempreun\u0103 cu el, iar bunica Nehama cu restul copiilor li s-a al\u0103turat lor c\u00e2\u021biva ani mai t\u00e2rziu. Din aceste considerente nu mi-am cunoscut niciodat\u0103 bunicii, unchii \u0219i m\u0103tu\u0219ile. Yankel &#8211; fiul cel mai mare al bunelului, n\u0103scut \u00een 1892, \u0219i tat\u0103l meu Shapsha au fost foarte tare \u00eempotriva plec\u0103rii \u00een Argentina, a\u0219a c\u0103 bunicul Abram s-a sup\u0103rat pe ei \u0219i a plecat f\u0103r\u0103 fiii s\u0103i mai mari. Tat\u0103l mel \u0219i Yankel au fost, la r\u00e2ndul lor, frustra\u021bi c\u0103 s-au desp\u0103r\u021bit de familie \u0219i mult timp nu au \u021binut leg\u0103tura cu ei. Doar zece ani mai t\u00e2rziu au \u00eenceput s\u0103 corespondeze cu familia.<\/p>\n<p>Tat\u0103l \u0219i Yankel erau deja angaja\u021bi la lucru la momentul plec\u0103rii familiei lor. \u00cenc\u0103 de la v\u00e2rsta de 13 ani lucrau \u00een calitate de \u00eenc\u0103rc\u0103tori la o l\u0103pt\u0103rie. Yankel locuia la Rezina. S-a c\u0103s\u0103torit destul de devreme. So\u021bia lui era o evreic\u0103 pe nume Pesya. Au avut patru copii \u2013 un b\u0103iat, Monya, n\u0103scut \u00een 1922, \u0219i fiicele Golda, n\u0103scut\u0103 \u00een 1917, Revekka, n\u0103scut\u0103 \u00een 1924 \u0219i Leya, n\u0103scut\u0103 \u00een 1926. Yankel muncea din greu pentru a\u0219i \u00eentre\u021bine o familie at\u00e2t de mare. Lucra \u00een dou\u0103 schimburi la l\u0103pt\u0103ria respectiv\u0103. Pe 12 octombrie 1935 unchiul meu a murit ca urmare a pr\u0103bu\u0219irii tavanului uneia dintre localurile l\u0103pt\u0103riei. \u00cen timpul \u00eenmorm\u00e2nt\u0103rii sale, sicriul nu a fost deschis ca rudele s\u0103 nu vad\u0103 r\u0103m\u0103\u0219i\u021bele groaznice ale lui Yankel.<br \/>\nTimp de doi ani, Pesya \u0219i copiii ei au tr\u0103it din banii oferi\u021bi de tat\u0103l meu \u0219i de rudele din Argentina. \u00cen 1937 au primit o invita\u021bie din Argentina \u0219i Pesya a plecat \u00eencolo cu copiii ei. I-am iubit foarte mult, \u00een special pe Revekka \u0219i pe Leya, care era de o v\u00e2rst\u0103 cu mine. \u00cenainte de plecarea lor am f\u0103cut o poz\u0103 \u00eempreun\u0103. A fost ultima dat\u0103 c\u00e2nd i-am mai v\u0103zut. \u00cenainte de 1940 primeam scrisori din Argentina, \u00eens\u0103 mai apoi  \u00een Basarabia [7] s-a instaurat regimul sovietic [6] \u0219i era imposibil s\u0103 scriem rudelor noastre din str\u0103in\u0103tate [8]. Nici dup\u0103 r\u0103zboi n-am putut coresponda cu ei.<\/p>\n<p>Am aflat de la rudele mele \u00eendep\u0103rtate, care locuiau \u00een Israel, c\u0103 nici rudele mele care au plecat \u00eempreun\u0103 cu bunicul, nici copiii lui Yankel nu s-au \u00eembog\u0103\u021bit vreodat\u0103. Cu toate acestea, ei au avut o via\u021b\u0103 decent\u0103 \u0219i bun\u0103. Nu au r\u0103spuns la scrisorile mele pe care le-am trimis dup\u0103 \u201dperestroika\u201d [9], c\u00e2nd a devenit posibil s\u0103 \u021bin leg\u0103tura cu rudele din str\u0103in\u0103tate. \u0218tiu c\u0103 bunicul Abram \u0219i bunica Nehama au murit \u00een anii 1960 \u0219i \u0219tiu c\u0103 am\u00e2ndoi aveau peste 90 de ani. Copiii lui Yankel sunt \u00eenc\u0103 \u00een via\u021b\u0103 \u0219i au propriile familii, cu excep\u021bia Leyei. Ea a fost singura care a r\u0103mas nec\u0103s\u0103torit\u0103. Din p\u0103cate, asta este tot ce \u0219tiu despre familia tat\u0103lui meu.<\/p>\n<p>Tat\u0103l meu Shapsha s-a n\u0103scut \u00een 1894. A studiat la Cheder p\u00e2n\u0103 la v\u00e2rsta de doisprezece ani. A \u00eenceput s\u0103 lucreze la v\u00e2rsta de 13 ani. Tata nu a mers la \u0219coal\u0103. \u00cen ciuda faptului c\u0103 era autodidact, era un om foarte \u00eenv\u0103\u021bat. \u0218tia limba rus\u0103, mai t\u00e2rziu a \u00eenv\u0103\u021bat \u0219i limba rom\u00e2n\u0103. \u00cen afar\u0103 de aceasta, avea aptitudini pentru matematic\u0103. Putea s\u0103 fac\u0103 adunarea, sc\u0103derea \u0219i \u00eenmul\u021birea p\u00e2n\u0103 la trei cifre. Dup\u0103 plecarea bunicului Abram \u00een Argentina, el \u0219i Yankel au locuit \u00eempreun\u0103 cu bunicii lor Itsik \u0219i Charna. Nici tat\u0103l meu, nici Yankel nu au fost recruta\u021bi \u00een armata \u021barist\u0103 \u00een timpul Primului R\u0103zboi Mondial, poate din cauza faptului c\u0103 erau cei care \u00eentre\u021bineau familia.<\/p>\n<p>Tata a lucrat ca \u00eenc\u0103rc\u0103tor la o l\u0103pt\u0103rie. El \u00eenc\u0103rca lapte \u0219i unt \u0219i le livra agen\u021bilor de v\u00e2nz\u0103ri. Dat fiind inteligen\u021ba \u0219i bunul lui sim\u021b, ulterior a devenit asistentul proprietarului. \u00cen timpul uneia dintre c\u0103l\u0103toriile sale l-a \u00eent\u00e2lnit pe Moishe Lerner, proprietarul unei l\u0103pt\u0103rii situate \u00eentr-o  mic\u0103 localitate  Vadul Ra\u0219cov. Acesta l-a invitat \u00een vizit\u0103 la el acas\u0103. Shapsha a fost cople\u0219it de frumuse\u021bea fiicei Tabl a lui Moishe \u0219i a \u00eenceput s\u0103 fac\u0103 dese c\u0103l\u0103torii la colegul s\u0103u din Vadul Ra\u0219cov [90 km de Chi\u0219inev]. C\u00e2teva luni mai t\u00e2rziu, Shapsha a trimis un shadhan lui Moishe \u0219i \u00een 1924 p\u0103rin\u021bii mei s-au c\u0103s\u0103torit.<\/p>\n<p>P\u0103rin\u021bii mamei mele, Moishe \u0219i Sura Lerner, n\u0103scu\u021bi \u00een Vadul Ra\u0219cov \u00een anii 1870, duceau un trai modest. L\u0103pt\u0103ria bunicului era singura surs\u0103 de venit pentru \u00eentreaga familie. De\u0219i venitul ob\u021binut nu era mare, era totu\u0219i suficient pentru ca familia Lerner s\u0103 se descurce. Cl\u0103direa l\u0103pt\u0103riei se mai p\u0103streaz\u0103 \u0219i \u00een prezent \u00een localitatea respectiv\u0103. Moishe avea o cas\u0103 din trei camere, construit\u0103 din chirpici [material de construc\u021bie din lut \u0219i paie]. \u00cen timpul reuniunilor de Sabat, sau de alte s\u0103rb\u0103tori evreie\u0219ti \u0219i de familie, membrii acestei familii numeroase se adunau de obicei \u00een sala cea mai mare.<\/p>\n<p>Bunica Sura era casnic\u0103. Mama ei, str\u0103bunica mea Haya o ajuta. Haya s-a n\u0103scut \u00eentr-un sat moldovenesc \u00een care erau doar dou\u0103 familii de evrei. Vorbea la fel de fluent limbile rus\u0103 \u0219i moldoveneasc\u0103, dar prefera idi\u0219ul. Str\u0103bunica a tr\u0103it p\u00e2n\u0103 aproape de o sut\u0103 de ani, fiind bun\u0103 \u0219i binevoitoare \u0219i p\u0103str\u00e2ndu-\u0219i o minte limpede \u0219i un mare sim\u021b al umorului. \u00cen pofida v\u00e2rstei sale Haya avea ureche muzical\u0103 \u0219i o voce melodioas\u0103. Obi\u0219nuia s\u0103 c\u00e2nte str\u0103nepo\u021bilor \u0219i nepo\u021bilor s\u0103i c\u00e2ntece frumoase evreie\u0219ti. Se pricepea de asemenea la tricotat \u0219i la brodat. Doamnele din familia noastr\u0103 ar\u0103tau foarte dr\u0103gu\u021b, \u00eembr\u0103cate \u00een lucruri tricotate de ea. Haya a avut o moarte lini\u0219tit\u0103, de parc\u0103 ar fi adormit. Ea s-a stins din via\u021b\u0103 noaptea, pe 8 mai 1940.<\/p>\n<p>Moishe \u0219i Sura tr\u0103iau la fel ca \u0219i al\u021bi evrei din localit\u0103\u021bile mici. Respectau tradi\u021biile evreie\u0219ti, s\u0103rb\u0103toreau Sabatul, mergeau la sinagog\u0103 \u0219i chiar \u0219i-au crescut copiii \u00eentr-un spirit evreiesc. Din p\u0103cate, pe la sf\u00e2r\u0219itul anilor 1930  bunicul a fost grav afectat de leucemie. A murit la 9 mai 1941.<\/p>\n<p>Moishe \u0219i Sura au crescut cinci copii. Ousher, n\u0103scut \u00een 1899, era cel mai mare. Locuia nu departe de bunicii mei, cu so\u021bia sa Klara \u0219i trei fiice \u2013 Fira, Feiga \u0219i Mara. Ousher era \u021b\u0103ran. So\u021bia \u0219i copiii lui f\u0103ceau tot posibilul s\u0103-l ajute \u00een munca lui dar familia lor, totu\u0219i, o ducea greu. Pe 8 iulie 1941, Klara \u0219i fiica lor cea mai mic\u0103, Mara, au murit \u00een timpul bombardamentului. Ousher \u00eempreun\u0103 cu fiicele \u0219i bunica lui Sura au fost captura\u021bi de germani \u00een timpul evacu\u0103rii \u0219i au ajuns \u00een ghetoul din Chi\u0219in\u0103u [10]. Aici bunica \u0219i Ousher au murit de foame \u00een prima iarn\u0103 grea. Fetele au supravie\u021buit. Feiga are ni\u0219te amintiri groaznice despre vremurile de r\u0103zboi. I-au fost amputate toate degetele \u00een urma deger\u0103turilor severe. Fira \u0219i fiicele ei locuiesc \u00een Israel de pe la sf\u00e2r\u0219itul anilor 1980. Feiga a fost c\u0103s\u0103torit\u0103 cu Magelman \u0219i a locuit la Soroca [130 km distan\u021b\u0103 de Chi\u0219in\u0103u] cu cei doi fii ai lor.<\/p>\n<p>Urm\u0103torul fiu, Leib, n\u0103scut \u00een 1901, de\u021binea o mic\u0103 brut\u0103rie. \u00cen afar\u0103 de p\u00e2inea obi\u0219nuit\u0103, el cocea acolo \u0219i Challah de Sabat, Purim hamantashen \u0219i p\u00e2ini albe. Familia lui Leib o ducea a\u0219a de greu \u00eenc\u00e2t so\u021bia lui Reizl a trebuit s\u0103 \u00eenve\u021be croitoria. A\u0219a mai contribuia \u0219i ea la bugetul familiei. Leib \u0219i Reizl au avut trei copii &#8211; fiicele Ida \u0219i Sonya \u0219i fiul Pinhus. \u00cen timpul celui de-al Doilea R\u0103zboi Mondial, to\u021bi s-au evacuat \u00een Andijon [azi Uzbekistan, la 3500 km dep\u0103rtare de Chi\u0219in\u0103u]. Leib a murit de tifos pe 23 martie 1943. Reizl \u0219i copiii ei s-au \u00eentors \u00een Moldova \u0219i s-au stabilit la Soroca. Reizl a muncit foarte mult \u00een calitate de croitoreas\u0103 ca copiii ei s\u0103 ob\u021bin\u0103 o educa\u021bie bun\u0103. Ea a murit \u00een 1967. Copiii ei au p\u0103r\u0103sit or\u0103\u0219elul \u00eempreun\u0103 cu familiile lor. Ida locuie\u0219te \u00een prezent \u00een Israel. Dup\u0103 moartea so\u021bului ei ea \u0219i-a luat numele de fat\u0103 Lerner. Pinhus \u0219i cele dou\u0103 fiice ale sale sunt \u00een Chicago. Acolo locuia \u0219i Sonya Vougsdorf [nume dup\u0103 c\u0103s\u0103torie], care a murit \u00een 1998.<\/p>\n<p>Feiga, sora mai mic\u0103 a mamei, n\u0103scut\u0103 \u00een 1907, era o femeie foarte frumoas\u0103. Ea a f\u0103cut studii primare. S-a c\u0103s\u0103torit cu Shneer Kleiman, care lucra ca administrator \u00eentr-un  magazin, proprietate a rudelor sale bogate, \u00eentr-o mic\u0103 localitate evreiasc\u0103, situat\u0103 nu departe de Vadul Ra\u0219cov. Din p\u0103cate, nu-mi amintesc numele or\u0103\u0219elului. Feiga \u0219i Shneer au avut doi copii \u2013 Rimma, n\u0103scut\u0103 \u00een 1928, \u0219i David, n\u0103scut \u00een 1930. Feiga era casnic\u0103. Ea avea grij\u0103 de gospod\u0103rie \u0219i \u00eengrijea de copiii lor. Familia Feig\u0103i s-a evacuat \u0219i ea \u00een Andijon. C\u00e2nd s-au \u00eentors \u00een Moldova, s-au stabilit la Soroca, nu departe de copiii lui Leib. Feiga n-a avut o via\u021b\u0103 lung\u0103. A murit \u00een 1951 din cauza unei boli hepatice. Copiii ei au f\u0103cut studii universitare. Rimma a fost terapeut. Ea a murit acum c\u00e2\u021biva ani \u00een Chi\u0219in\u0103u. David era inginer. A locuit la Moscova \u0219i a murit \u00een 2000.<\/p>\n<p>Mezinul familiei noastre Joseph, n\u0103scut \u00een 1910, este \u00eenc\u0103 \u00een via\u021b\u0103. El continu\u0103 s\u0103 fie s\u0103n\u0103tos la minte \u0219i la trup. \u00cen prezent locuie\u0219te \u00een SUA. So\u021bia sa Fira a murit \u00een urm\u0103 cu trei ani. Fiicele lor gemene Mara \u0219i Raisa au familiile lor \u0219i respectiv, copii \u0219i nepo\u021bi. Uneori \u00eemi trimit felicit\u0103ri de Anul Nou.<\/p>\n<p>Mama mea, Tabl Lerner, n\u0103scut\u0103 \u00een 1904, nu era cea mai frumoas\u0103 din familie, dar era cea mai inteligent\u0103 dintre to\u021bi copiii lui Moishe \u0219i Sura. Ea era capabil\u0103 s\u0103 exprime g\u00e2nduri rezonabile \u0219i s\u0103 ia decizii \u00een\u021belepte. Era capul familiei noastre. Tata urma \u00eentru totul sfaturile mamei. Adesea ea se manifesta ca \u201ejudec\u0103tor\u201d \u00een multe chestiuni \u00eencurcate adresate de prieteni, rude \u0219i vecini. De obicei, acestea erau probleme legate de \u00eemp\u0103carea unor so\u021bi certa\u021bi, cre\u0219terea copiilor, men\u021binerea bugetului familiei \u0219i consultarea unui medic. Mama era o persoan\u0103 intelectual\u0103, de\u0219i avea doar studii elementare. Cuno\u0219tea foarte bine limba rus\u0103, deoarece a studiat-o \u00een \u0219coal\u0103, \u0219i era pasionat\u0103 de literatura rus\u0103. Cuno\u0219tea lucr\u0103rile unor autori precum Pu\u0219kin [11] \u0219i Lermontov [12]. Era, de asemenea, atras\u0103 de operele lui Lev Tolstoi [13] \u0219i Fiodor Dostoievski [14]. Mama mea a fost autodidact\u0103. Se poate spune c\u0103 avea un apetit nes\u0103\u021bios fa\u021b\u0103  de cuno\u0219tin\u021be. C\u00e2nd Basarabia a devenit teritoriu rom\u00e2nesc [15], mama a \u00eenv\u0103\u021bat destul de repede limba rom\u00e2n\u0103.<\/p>\n<p>Mama avea mul\u021bi prieteni \u0219i admiratori. Dar ei ia pl\u0103cut Shapsha, care s-a adresat tat\u0103lui ei din prima. P\u0103rin\u021bii mei adolescen\u021bi au \u00eenceput s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103 foarte cur\u00e2nd dup\u0103 ce s-au cunoscut. Tata venea la Vadul Ra\u0219cov, iar mama obi\u0219nuia s\u0103 vin\u0103 la Rezina. Pe 11 noiembrie 1924 s-au c\u0103s\u0103torit. Am o poz\u0103 cu minuna\u021bii proasp\u0103t c\u0103s\u0103tori\u021bi. Mama era \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00eentr-o rochie elegant\u0103 \u0219i tata \u00eentr-un costum nou. Nunta a avut loc \u00een sinagoga din Vadul Ra\u0219cov sub o chuppah. Erau prezen\u021bi foarte multe rude ale mirilor. Mama mi-a povestit c\u0103 a fost foarte vesel. S-a c\u00e2ntat muzic\u0103 Klezmer \u0219i oaspe\u021bii au dansat p\u00e2n\u0103 \u00een zori. Mesele erau pline de m\u00e2nc\u0103ruri delicioase, preparate \u00een marea lor majoritate de bunica \u0219i str\u0103bunica mea Haya. Mireasa avea zestre. Nu \u0219tiu ce sum\u0103 ia fost dat\u0103 tat\u0103lui meu, dar era o sum\u0103  suficient\u0103 pentru a cump\u0103ra o cas\u0103 mic\u0103 \u00een localitatea Vadul Ra\u0219cov, unde s-au stabilit Shapsha \u0219i Tabl.<\/p>\n<p><a href=\"#top\"><i class=\"fa fa-arrow-circle-up\" aria-hidden=\"true\"><\/i> Inapoi sus<\/a><\/p>\n<h2 id=\"copil\u0103ria\">Copil\u0103ria<\/h2>\n<p>M-am n\u0103scut \u00een casa men\u021bionat\u0103 mai sus pe 21 aprilie. Mi-a fost dat numele evreiesc Ruklya, dar am fost \u00eenregistrat\u0103 cu un nume rusesc mai modern [16] \u2013 Raisa. P\u0103rin\u021bii mei \u00eemi spuneau Raisa, doar str\u0103bunica Haya m\u0103 chema pe numele meu evreiesc. \u00cen 1930 s-a n\u0103scut fratele meu Motle. \u00cemi amintesc ziua \u00een care mama \u00eel n\u0103\u0219tea pe fratele meu. Tat\u0103l meu mergea de colo-colo. Din dormitor se auzeau gemete \u0219i \u021bipete. Apoi am auzit pl\u00e2nsul unui bebelu\u0219. O s\u0103 mi-l amintesc \u00eentotdeauna. Mi-am \u00eendr\u0103git  fratele chiar din prima. Aveam un fel de sentimente adulte \u0219i materne fa\u021b\u0103 de el.<\/p>\n<p>\u00cemi amintesc foarte bine copil\u0103ria. \u00cemi amintesc casa noastr\u0103 \u2013 o cas\u0103 mic\u0103 din chirpici cu dou\u0103 camere mici \u0219i o buc\u0103t\u0103rie. \u00cen buc\u0103t\u0103rie era o plit\u0103, care se \u00eenc\u0103lzea cu lemne de foc. Era folosit\u0103 \u0219i pentru prepararea alimentelor. Mai t\u00e2rziu aveam un Primus [aragaz de tip Primus: un aragaz mic portabil cu un recipient care \u00eenmagazina aproximativ 1 litru de kerosen, acesta fiind pompat \u00een arz\u0103tor]. Mama folosea aragazul doar pentru \u00eenc\u0103lzirea m\u00e2nc\u0103rii \u0219i \u00een timpul preg\u0103tirilor pentru Sabat, c\u00e2nd trebuiau s\u0103 fie preg\u0103tite \u0219i \u021binute la cald o mul\u021bime de m\u00e2nc\u0103ruri pentru a doua zi. De obicei, mama \u00eencepea s\u0103 g\u0103teasc\u0103 m\u00e2nc\u0103rurile festive de Sabat \u00eenc\u0103 de vineri, diminea\u021ba devreme. Acele zile de vineri \u0219i s\u00e2mb\u0103t\u0103 erau zile speciale pentru familia noastr\u0103, dat fiind faptul c\u0103 tata lucra \u00een or\u0103\u0219elul Rezina \u0219i venea acas\u0103 doar \u00een zilele lui libere. S\u00e2mb\u0103ta diminea\u021ba devreme, p\u0103rin\u021bii mei mergeau la sinagog\u0103. C\u00e2nd se \u00eentorceau, pr\u00e2nzul preg\u0103tit vineri \u00een ajun, era \u00eenc\u0103 cald. De Sabat noi deseori mergeam la bunicul Moishe. To\u021bi copiii \u0219i nepo\u021bii se adunau la el \u00een salon. La mas\u0103 se serveau feluri de m\u00e2nc\u0103ruri festive precum pe\u0219tele gefilte, bulion de pui \u0219i tsimes. \u00cen centrul mesei se punea Challah \u0219i vin \u0219i masa \u00eencepea cu aceea c\u0103 bunicul spunea o binecuv\u00e2ntare. Dup\u0103 aceea, eu, nepoata preferat\u0103, mergeam la to\u021bi cei prezen\u021bi cu o caraf\u0103 de vin pe tav\u0103 \u0219i toat\u0103 lumea trebuia s\u0103 soarb\u0103 un pic de vin din acel vas.<\/p>\n<p>Noi respectam \u0219i kashrut-ul. \u00cen curtea din spatele casei noastre era o magazie. Acolo se p\u0103strau lemne de foc \u0219i alte lucruri de uz casnic. Tata a f\u0103cut acolo \u0219i un cote\u021b pentru pui \u0219i ra\u021be. Nu aveam buc\u0103t\u0103rie \u00een gr\u0103din\u0103 fiindc\u0103 \u00eentreaga noastr\u0103 curte era c\u00e2t o camer\u0103. P\u0103s\u0103rile erau pentru noi de mare ajutor \u00een alimenta\u021bie. Mama ducea g\u0103inile la un shochet. Eu deseori mergeam cu ea. C\u00e2nd am crescut, m\u0103 duceam de una singur\u0103 la shochet. Observam cum m\u0103celarul anina p\u0103s\u0103rile \u00een c\u00e2rlige a\u0219a ca s\u00e2ngele s\u0103 se scurg\u0103 \u00eentr-o tav\u0103 special\u0103. Abia dup\u0103 aceea interven\u021bie puiul se considera cu\u0219er. Mai pe urm\u0103 mama smulgea penele de pe pui. Acas\u0103, ea dezmembra puiul \u0219i \u00eel p\u00e2rlea pe foc. Carnea, de asemenea, trecea prin etapa cu\u0219er. Pentru aceasta exista o plac\u0103 special\u0103 de t\u0103iat cu crest\u0103turi, la o anumit\u0103 distan\u021b\u0103 unele de altele. Carnea s\u0103rat\u0103 se punea pe acea plac\u0103 \u0219i s\u00e2ngele se scurgea din ea \u00een respectivele crest\u0103turi. Carnea era supus\u0103 acestei etape cu\u0219er timp de o or\u0103. Existau ustensile separate pentru carne \u0219i pentru lactate \u0219i, de asemenea, existau cu\u021bite \u0219i pl\u0103ci pentru t\u0103iat, marcate pentru utilizare  diferit\u0103 \u00een timpul preg\u0103tirii m\u00e2nc\u0103rii.<\/p>\n<p>Eu mergeam la sinagog\u0103 cu p\u0103rin\u021bii mei din fraged\u0103 copil\u0103rie. \u00cen mica noastr\u0103 localitate existau c\u00e2teva sinagogi. \u00cemi amintesc de patru din ele. Poate erau mai multe dec\u00e2t patru. Sinagogile nu erau clasificate din punct de vedere al me\u0219te\u0219ugului enoria\u0219ilor. Erau frecventate de evreii care locuiau \u00een vecin\u0103tatea apropiat\u0103. Nu departe de casa noastr\u0103 era o sinagog\u0103 destul de mare. Era o cl\u0103dire cu un singur etaj, \u00een care b\u0103rba\u021bii \u0219i femeile se rugau \u00een s\u0103li diferite. S\u00e2mb\u0103ta tata \u00eembr\u0103ca tallit-ul \u0219i tefilin-ul. Eu duceam cartea de rug\u0103ciuni \u00een drum spre sinagog\u0103. Sabatul era sacru pentru tat\u0103l meu, \u00een pofida faptului c\u0103 \u00een restul s\u0103pt\u0103m\u00e2nii el era un evreu laic. Nici m\u0103car nu-\u0219i acoperea totdeauna capul. Ceea ce-mi pl\u0103cea cel mai mult \u00een sinagoga noastr\u0103 era locul unde se p\u0103stra Tora \u2013 \u00eempodobit\u0103 cu aur \u0219i catifea. \u00cemi pl\u0103cea s\u0103 ascult c\u00e2ntarea solistului \u0219i a corului. Era spectaculos.<\/p>\n<p>Sinagogile erau aglomerate \u00een ora\u0219ul nostru. Popula\u021bia localit\u0103\u021bii noastre era alc\u0103tuit\u0103 \u00een marea ei majoritate din evrei. Erau c\u00e2\u021biva oameni boga\u021bi \u00een localitate. \u00cemi amintesc de proprietarul magazinului de confec\u021bii, Tsenner, \u0219i de proprietarii magazinelor alimentare, Goldenberg \u0219i Fainstein. Magazinul de \u00eenc\u0103l\u021b\u0103minte apar\u021binea lui Gonikman. \u00cen localitate erau c\u00e2\u021biva medici \u0219i un avocat. Restul popula\u021biei tr\u0103ia foarte modest, ca s\u0103 nu zic s\u0103r\u0103c\u0103cios, num\u0103r\u00e2nd fiecare copeic\u0103. Familia mea f\u0103cea parte dintre ace\u0219tia din urm\u0103. Printre copii nu existau diviz\u0103ri pe criterii de clas\u0103 sau na\u021bionalitate. To\u021bi eram foarte prieteno\u0219i \u2013 moldoveni, evrei, copiii boga\u021bilor, ai clasei de mijloc \u0219i ai s\u0103racilor. Evreii \u00eei respectau pe cei s\u0103raci. \u00cen zilele de Sabat \u0219i de s\u0103rb\u0103tori la masa noastr\u0103 festiv\u0103 erau \u00eentotdeauna invita\u021bi \u0219i evrei s\u0103raci. <\/p>\n<p>Am avut mul\u021bi prieteni, mai ales printre b\u0103ie\u021bi. Iarna Nistrul era \u00eenghe\u021bat \u0219i ne servea ca patinoar. Nu aveam propriile mele patine. De obicei le \u00eemprumutam de la ni\u0219te b\u0103ie\u021bi, care m\u0103 ajutau s\u0103 patinez pe ghea\u021b\u0103. Vara \u00eemi pl\u0103cea s\u0103 m\u0103 plimb \u00een parcul central, situat pe malul Nistrului, pe cotitura pitoreasc\u0103 de sub deal. Pe pia\u0163a central\u0103 a localit\u0103\u021bii era o mare biseric\u0103 ortodox\u0103 decorat\u0103 frumos. Sunetul clopotelor bisericii era foarte frumos \u0219i ne pl\u0103cea s\u0103-l ascult\u0103m. \u00cemi pl\u0103cea, de asemenea, s\u0103 merg la pia\u021ba, situat\u0103 nu departe de biseric\u0103. Tejghelele erau pline cu tot felul de legume \u0219i fructe de diferite culori. Tot acolo se f\u0103cea \u0219i comer\u021bul cu ridicata a strugurilor. Tata, totdeauna, obi\u0219nuia s\u0103 cumpere struguri de la unul \u0219i acela\u0219i moldovean. El f\u0103cea vin din struguri, pe care \u00eel p\u0103stra \u00een pivni\u021ba noastr\u0103. Mamei \u00eei pl\u0103cea s\u0103 se tocmeasc\u0103 la pia\u021b\u0103. Cum s-ar fi putut ea descurca f\u0103r\u0103 s\u0103 se t\u00e2rguiasc\u0103? V\u00e2nz\u0103torii din pia\u021b\u0103 mergeau la magazine pentru cump\u0103r\u0103turi \u0219i-\u0219i cump\u0103rau lucrurile de care aveau nevoie, precum \u0219i cadouri pentru copiii lor. \u021a\u0103ranilor le pl\u0103ceau foarte mult covrigii. Ei \u00een\u0219irau covrigii pe un fir de a\u021b\u0103 \u0219i-i puneau \u00een jurul g\u00e2tului. Rela\u021biile dintre evrei \u0219i moldovenii erau ni\u0219te rela\u021bii de buni vecini. Nu pot spune c\u0103 era o prietenie consolidat\u0103, dar cel pu\u021bin nu se insultau reciproc.<\/p>\n<p>\u00cen casa bunicului Moishe se respectau tradi\u021biile evreie\u0219ti. Am aflat de la vecinii mei despre evrei, modul lor de via\u021b\u0103, tradi\u021biile \u0219i s\u0103rb\u0103torile lor. Rabinul \u0219i so\u021bia lui locuiau \u00een fa\u021ba casei noastre. Ei nu aveau copii \u0219i m\u0103 iubeau foarte mult. Eram un oaspete binevenit aproape zilnic \u00een casa lor. \u00cemi pare r\u0103u c\u0103 nu-mi amintesc numele unor oameni at\u00e2t de apropia\u021bi mie, oameni care m-au \u00eenv\u0103\u021bat tradi\u021biile evreie\u0219ti. So\u021bia rabinului m-a \u00eenv\u0103\u021bat etica vie\u021bii de familie evreie\u0219ti \u0219i menajul. Purta totdeauna rochii frumoase, peruci \u0219i broboade legate \u00eentr-un mod excentric. Ea m\u0103 \u00eenv\u0103\u021ba cum ar trebui s\u0103 fiu \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een cas\u0103, pentru familie, astfel \u00eenc\u00e2t \u0219i so\u021bului s\u0103-i fac\u0103 pl\u0103cere s\u0103-\u0219i priveasc\u0103 so\u021bia, nu doar celor din afara casei. Tot ea m-a \u00eenv\u0103\u021bat cum s\u0103 g\u0103tesc o serie de bucate evreie\u0219ti, \u00een conformitate cu s\u0103rb\u0103torile tradi\u021bionale. Ea \u0219i cu mine am copt hamantashen pentru Purim, pr\u0103jituri de cartofi \u0219i gogo\u0219i pentru Chanukkah. Ea m-a \u00eenv\u0103\u021bat, de asemenea, cum s\u0103 distribui pe farfurie toate produsele pascale men\u021bionate \u00een Haggadah \u0219i cum s\u0103 g\u0103tesc ierburile amare.<\/p>\n<p>\u00cemi pl\u0103ceau foarte mult s\u0103rb\u0103torile. S\u0103rb\u0103torile de toamn\u0103 Sukkot \u0219i Simchat Torah m\u0103 atrageau cel mai mult. Acestea aveau loc dup\u0103 Yom Kippur, perioad\u0103 \u00een care p\u0103rin\u021bii no\u0219tri posteau \u0219i mergeau la sinagog\u0103 iar nou\u0103, copiilor, ne era interzis s\u0103 ne distr\u0103m \u0219i s\u0103 vorbim. Am \u00eenceput s\u0103 postesc la o v\u00e2rst\u0103 destul de t\u00e2n\u0103r\u0103, c\u00e2nd aveam \u0219ase ani. \u00cen alte perioade de timp nu puteam s\u0103 postesc, dar de Yom Kippur eram ca sufocat\u0103 \u0219i treceam destul de u\u0219or prin post. \u00cemi pl\u0103cea \u0219i ceremonialul Ro\u0219 Hashanah, c\u00e2nd \u00een sinagogi se suna din \u0219ofar.<\/p>\n<p>\u00cemi pl\u0103cea s\u0103rb\u0103toarea Sukkot pentru c\u0103 era at\u00e2t de ciudat\u0103. \u00cen \u00eenc\u0103perea sukkah exista o mas\u0103 festiv\u0103, construit\u0103 de bunicul Moishe, care se \u00eempodobea cu ramuri de copaci. \u0218i s\u0103rb\u0103toarea vesel\u0103 Simchat Tora \u00eemi pl\u0103cea. \u00cen timpul acesteia evreii plimbau sulul Torei cu dans \u0219i muzic\u0103. Se f\u0103cea o parad\u0103, \u00een timpul c\u0103reia evreii coborau de pe munte spre parcul central \u0219i mergeau de-a lungul ora\u0219ului purt\u00e2nd un felinar dintr-un dovleac scobit, cu lum\u00e2n\u0103ri aprinse \u00een\u0103untru. La fel ca mul\u021bi al\u021bi copii, \u00eemi amintesc de Chanukkah, deoarece bunicul Moishe \u00eemi d\u0103dea bani. \u0218i fra\u021bii mamei obi\u0219nuiau s\u0103-mi dea bani \u00een aceast\u0103 s\u0103rb\u0103toare. <\/p>\n<p>A\u0219teptam cu ner\u0103bdare s\u0103rb\u0103toarea vesel\u0103 Purim. \u00cen localitate se f\u0103cea  o procesiune \u00een stilul unui carnaval. C\u00e2nd eram adolescen\u021b\u0103, am participat \u0219i eu la aceast\u0103 procesiune. Copiii se adunau \u00een casa rabinului, unde se organiza un Purimshpiel. De regul\u0103, eu eram Esther, eroina popoarelor evreie\u0219ti. \u00cen localitate se cocea hamantashen dar \u00een casele bogate se mai cocea \u0219i o p\u00e2ine alb\u0103. Era f\u0103cut\u0103 din aluat cu miere \u0219i nuci. Nu toat\u0103 lumea \u00ee\u0219i putea permite un asemenea lux. Seara evreii puteau fi v\u0103zu\u021bi cu t\u0103vi, duc\u00e2ndu-\u0219i \u0219elahmoni unul altuia. Trebuia s\u0103 faci nu mai pu\u021bin de dou\u0103 cadouri. \u00centruc\u00e2t noi aveam multe rude, mama \u00eencepea s\u0103 coac\u0103 hamantashen seara. Ea f\u0103cea, de asemenea, dulciuri \u0219i pr\u0103jituri de cas\u0103. Eu \u0219i fratele meu distribuiam  acele cadouri. \u0218i nou\u0103 ni se ofereau cadouri \u0219elahmon delicioase. Noi cuno\u0219team modul \u00een care fiecare doamn\u0103 coace aceste \u0219elahmoni delicioase \u0219i puteam s\u0103 ne d\u0103m seama cu ochii \u00eenchi\u0219i cine ne-a f\u0103cut cadoul.<\/p>\n<p>Dintre toate s\u0103rb\u0103torile Pesah se considera cea mai important\u0103. Noi \u00eencepeam  s\u0103 ne preg\u0103tim pentru aceast\u0103 s\u0103rb\u0103toare imediat dup\u0103 Purim. \u00cemi pl\u0103cea tam-tam-ul din cas\u0103 cu ocazia acestei s\u0103rb\u0103tori. Cur\u0103\u021bam lucrurile din cas\u0103, mutam mobila, b\u0103team covoarele, v\u0103ruiam plita, puneam perdele la ferestre \u0219i pe mas\u0103 o fa\u021b\u0103 de mas\u0103 din dantel\u0103. Se f\u0103cea curat p\u00e2n\u0103 \u0219i \u00een cote\u021bul g\u0103inilor. Tata venea mai devreme acas\u0103 \u0219i aducea cadouri pentru noi to\u021bi \u2013 mama de obicei primea un \u0219al frumos sau o stof\u0103 pentru rochie. Eu primeam pantofi din piele l\u0103cuit\u0103 sau o rochie, fratelui meu i se d\u0103deau cizme sau o hain\u0103. De\u0219i hainele pe care le aveam erau \u00eenc\u0103 destul de bune, totu\u0219i, a\u0219teptam cu ner\u0103bdare s\u0103 ob\u021binem ni\u0219te piese noi. Se scotea de la mansard\u0103 cuf\u0103rul cu vesel\u0103 frumoas\u0103. Vesela respectiv\u0103 se folosea doar o dat\u0103 pe an, timp de o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103.<\/p>\n<p>\u00cen ajunul s\u0103rb\u0103torii se alunga din cas\u0103 duhul r\u0103u Chametz. Tata se plimba prin cas\u0103 cu o pan\u0103 de g\u00e2sc\u0103 \u0219i m\u0103tura firimiturile inexistente. \u00cencep\u00e2nd cu acea zi \u00een preg\u0103tirea bucatelor se folosea doar matzah. Din matzah se preg\u0103teau Keyzels dulci sau acri\u0219ori \u0219i, de asemenea, kneydlakh pentru bulionul de pui. Chiar \u0219i pe\u0219tele gefilte era preg\u0103tit cu f\u0103in\u0103 de matza \u00eenmuiat\u0103. Mama \u00eentotdeauna cocea o pr\u0103jitur\u0103 cu nuci pentru desert pentru care folosea urm\u0103toarele ingrediente: 100 de nuci, albu\u0219urile a zece ou\u0103 b\u0103tute spum\u0103, f\u0103in\u0103 de matza si l\u0103m\u00e2ie.<\/p>\n<p>Tata \u00eentotdeauna aducea b\u0103utura seder. S\u0103rb\u0103toarea \u00eencepea cu faptul c\u0103 eu puneam cele patru \u00eentreb\u0103ri tradi\u021bionale cu privire la originea s\u0103rb\u0103torii. Apoi fratele meu Motle prelua ini\u021biativa. La masa noastr\u0103 festiv\u0103 erau \u00eentotdeauna invita\u021bi vecinii no\u0219tri, so\u021bii Tkaches. C\u00e2ndva ei au fost boga\u021bi, dar mai apoi au dat faliment \u0219i au devenit foarte s\u0103raci. Aveau o familie numeroas\u0103 cu opt copii. Pentru servirea celui de al doilea seder, de obicei, mergeam la bunicul Moishe. Bunica Sura, care m\u0103 iubea cel mai mult, \u00eentotdeauna manifesta o aten\u021bie deosebit\u0103 fa\u021b\u0103 de mine. \u00cemi d\u0103dea cele mai bune cadouri \u0219i \u00eemi permitea s\u0103 aranjez vesela pe mas\u0103. A\u0219a sim\u021beam c\u0103 eram nepoata ei preferat\u0103. <\/p>\n<p>\u00cen 1934, am mers la o \u0219coal\u0103 mixt\u0103 elementar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103. Reu\u0219eam bine la studii: eram pe primul loc \u00een clas\u0103 \u0219i deseori ob\u021bineam premiul \u00eent\u00e2i \u0219i doi la \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103. La sf\u00e2r\u0219itul anului ni se d\u0103deau premii, acestea, de obicei, fiind c\u0103r\u021bi \u0219i rucsacuri. Profesorii m\u0103 tratau foarte bine. Copiii evrei, moldoveni \u0219i ru\u0219i erau trata\u021bi \u00een mod egal. Copiii evrei erau scuti\u021bi de participarea la cursul de religie cre\u0219tin\u0103 ortodox\u0103. Pentru ei se preda istoria evreilor. Era interesant faptul c\u0103 copiii ortodoc\u0219i lipseau de la lec\u021biile lor ca s\u0103 asiste la lec\u021biile noastre. \u00cemi pl\u0103ceau disciplinele din domeniul \u0219tiin\u021belor naturale cum ar fi botanica \u0219i zoologia. Eram priceput\u0103 \u0219i la me\u0219te\u0219uguri, cum erau tricotatul \u0219i broderia. La sf\u00e2r\u0219itul anului \u00een \u0219coala noastr\u0103 se organiza o expozi\u021bie. \u00cen cadrul acesteia erau expuse lucr\u0103rile elevilor \u0219i lucr\u0103rile mele erau \u00eentotdeauna expuse \u00een cel mai vizibil loc. <\/p>\n<p>Bunicul Moishe m-a rugat s\u0103-i brodez o c\u0103ma\u0219\u0103 de noapte. \u00cen acele vremuri, b\u0103rba\u021bii dormeau \u00een c\u0103m\u0103\u0219i lungi de noapte. Tot timpul am\u00e2nam s\u0103 fac acest lucru \u0219i n-am reu\u0219it s\u0103 brodez c\u0103ma\u0219a bunicul meu. Pe 9 mai 1941, bunicul Moishe a murit. Str\u0103bunica Haya murise cu un an \u00eenainte. Bunicii mei au fost \u00eengropa\u021bi \u00een conformitate cu riturile evreie\u0219ti. Au fost acoperi\u021bi cu un giulgiu. Eu n-am mers la cimitir. Evreii n-aveau obi\u0219nuin\u021ba s\u0103-\u0219i ia la cimitir copiii, ai c\u0103ror p\u0103rin\u021bi erau \u00eenc\u0103 \u00een via\u021b\u0103. \u00cemi amintesc perioada de doliu, la care am luat parte \u0219i noi. Ne-am a\u0219ezat pe podea \u00eempreun\u0103 cu rudele noastre. Eu eram f\u0103r\u0103 pantofi, doar \u00een ciorapi. Vecinul nostru, rabinul, a citit o rug\u0103ciune pentru decedat. <\/p>\n<p>Am mers la \u0219coala din Vadul Ra\u0219cov timp de patru ani. Pentru a-mi continua studiile a trebuit s\u0103 merg \u00een alt ora\u0219, deoarece \u00een localitatea noastr\u0103 nu existau alte \u0219coli. Am \u00eenv\u0103\u021bat doi ani la \u0219coala din Vorniceni. Or\u0103\u0219elul era la 18 kilometri distan\u021b\u0103 de noi. St\u0103team \u00een gazd\u0103 \u00eentr-un apartamentul \u00eempreun\u0103 cu dou\u0103 fete din \u0219coala noastr\u0103. Proprietara noastr\u0103 era evreic\u0103 \u0219i se numea Sima. Ea ne oferea cazare \u0219i micul dejun. Ne hr\u0103nea foarte bine. Toate locuiam \u00eentr-o singur\u0103 camer\u0103 dar ne \u00een\u021belegeam bine \u00eentre noi. \u00cen ajunul Sabatului, adic\u0103 \u00een ziua de vineri, plecam acas\u0103. Totdeauna ne duceam acas\u0103 de s\u0103rb\u0103torile evreie\u0219ti. La acea vreme nu mai eram la fel de \u00eenc\u00e2ntat\u0103 de s\u0103rb\u0103tori a\u0219a cum obi\u0219nuiam s\u0103 fiu \u00een perioada copil\u0103riei. Pur \u0219i simplu respectam tradi\u021biile. \u00cen afar\u0103 de aceasta, nu existau alte lucruri de f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103 respect tradi\u021biile evreie\u0219ti.<\/p>\n<p>\u00cen acea perioad\u0103 au fost create organiza\u021biile fasciste ale cuzi\u0219tilor [17] \u0219i legionarilor [18]. Tinerii evrei au aderat la alte dou\u0103 tabere opuse, \u0219i anume la  sioni\u015fti [19] \u015fi comuni\u015fti. Eu am fost indiferent\u0103 fa\u021b\u0103 oricare dintre acestea. C\u00e2nd am venit \u00een vizit\u0103 la unchiul Yankel \u0219i la m\u0103tu\u0219a Haika, i-am auzit pe copiii lor comuni\u0219ti povestind cu \u00eenc\u00e2ntare despre URSS \u0219i despre visele lor cu privire la dreptate \u0219i la egalitate \u00eentr-o societate a viitorului. Eu, fiind calm\u0103 \u0219i bine crescut\u0103 \u0219i respect\u00e2nd tradi\u021biile \u0219i modul de via\u021b\u0103 stabilite, nu m-am l\u0103sat influen\u021bat\u0103 de ideile lor. Nici n-am f\u0103cut parte din organiza\u021biile evreie\u0219ti sioniste.<\/p>\n<p>La sf\u00e2r\u0219itul lui iunie 1940, c\u00e2nd trupele sovietice pacificatoare au intrat \u00een Basarabia, familia mea nu le-a \u00eent\u00e2mpinat cu admira\u021bie, a\u0219a cum au f\u0103cut-o mul\u021bi al\u021bi evrei. Dimpotriv\u0103, noi eram afecta\u021bi de sentimentul de incertitudine. Tata chiar a \u00eencuiat u\u0219a. Nu ni s-a \u00eent\u00e2mplat nimic r\u0103u. N-am fost afecta\u021bi de represiuni \u0219i de sechestre, care au \u00eenceput \u00een localitatea noastr\u0103 c\u00e2teva zile mai t\u00e2rziu. Noi auzeam despre aceste lucruri de la al\u021bi oameni. \u00cen localitatea noastr\u0103 erau c\u00e2\u021biva oameni boga\u021bi \u00eens\u0103 cunoscu\u021bii \u0219i rudele noastre erau s\u0103race. Tata era angajat la un fel de \u00eentreprindere. La sf\u00e2r\u0219itul lunii august am plecat la Rezina \u0219i am intrat \u00een clasa a VIII-a a \u0219colii sovietice. Am \u00eentors o fil\u0103 nou\u0103. Via\u021ba mea a devenit mai interesant\u0103. Ca \u00eentotdeauna,  eram un elev excelent \u00een \u0219coal\u0103, \u00een pofida faptului c\u0103 lec\u021biile se predau \u00een limba rus\u0103 \u0219i \u00eemi era destul de dificil. Foarte cur\u00e2nd am devenit fluent\u0103  \u0219i \u00een limba rus\u0103. Principala diferen\u021b\u0103 dintre \u0219coala sovietic\u0103 \u0219i cea rom\u00e2neasc\u0103 consta \u00een faptul c\u0103 acum puteau s\u0103 mearg\u0103 la \u0219coal\u0103 \u0219i copiii din cele mai s\u0103race p\u0103turi ale societ\u0103\u021bii, lucru care \u00eenainte nu le era accesibil. \u0218i atmosfera din \u0219coal\u0103 a devenit mai democratic\u0103. Locuiam la o m\u0103tu\u0219a a tat\u0103lui meu pe nume Perl. Foarte cur\u00e2nd m-am \u00eemprietenit cu fiul ei cel mai mare, Nahman. Petreceam foarte  mult timp \u00eempreun\u0103. \u00centre noi s-a n\u0103scut o dragoste copil\u0103reasc\u0103. Aveam o mul\u021bime de prieteni acolo. Am devenit pionieri [20] \u0219i participam la o mul\u021bime de evenimente care erau pentru noi totalmente noi: adun\u0103ri ale pionierilor, ateliere de lucru, PT, dar acestea nu au durat mult.<\/p>\n<p><a href=\"#top\"><i class=\"fa fa-arrow-circle-up\" aria-hidden=\"true\"><\/i> Inapoi sus<\/a><\/p>\n<h2 id=\"perioada-r\u0103zboiului\">Perioada r\u0103zboiului<\/h2>\n<p>\u00cen iunie 1941, am sus\u021binut examenele de sf\u00e2r\u0219it de an pentru clasa a VIII-a \u0219i urma s\u0103 m\u0103 \u00eentorc acas\u0103 \u00een vacan\u021b\u0103, dar am mai r\u0103mas \u00eenc\u0103 c\u00e2teva zile \u00een or\u0103\u0219elul Rezina fiindc\u0103 nu voiam s\u0103 m\u0103 despart de Nahman. Pe 22 iunie, la ora 12.00, a fost difuzat discursul lui Molotov [21] din care am aflat despre izbucnirea Marelui R\u0103zboi pentru ap\u0103rarea Patriei. A fost ultima dat\u0103 c\u00e2nd l-am mai v\u0103zut pe Nahman \u00eenainte de a ne evacua. Dup\u0103 cum s-a dovedit, el a fost \u00eenrolat \u00een armata sovietic\u0103 [22] \u00een primele zile ale r\u0103zboiului. Acas\u0103 era panic\u0103. Tat\u0103l meu insista s\u0103 ne evacu\u0103m, \u00een timp ce mama mai avea \u00eendoieli dac\u0103 s\u0103 plec\u0103m sau nu. Pe 8 august, localitatea noastr\u0103 a fost bombardat\u0103 pentru prima dat\u0103. Am mai r\u0103mas \u00een or\u0103\u0219elul nostru \u00eenc\u0103 o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103. Aproape to\u021bi evreii au plecat \u00een evacuare: unii au plecat cu c\u0103ru\u021bele, al\u021bii au plecat pe jos. Unii evrei, \u00een special cei mai \u00een v\u00e2rst\u0103, nu se gr\u0103beau s\u0103 plece deoarece credeau c\u0103 nem\u021bii nu le vor face vre-un r\u0103u.<\/p>\n<p>Pe 16 iulie, imediat dup\u0103 ce Chi\u0219in\u0103ul a fost ocupat, p\u0103rin\u021bii mei au decis s\u0103 plece. Mama credea c\u0103 lucrurile urmau s\u0103 se solu\u021bioneze \u00een c\u00e2teva zile dup\u0103 care ne vom putea \u00eentoarce acas\u0103. Ea \u0219i-a luat cu sine doar ni\u0219te acte \u0219i bani. \u0218i-a l\u0103sat acas\u0103 chiar \u0219i bijuteriile ei modeste. Mama a \u00eencuiat casa \u0219i i-a dat cheile unei vecine moldovence, pe care a rugat-o s\u0103 ne supravegheze casa. Marea parte a bunurilor noastre a r\u0103mas acas\u0103. Am luat cu noi doar  ni\u0219te bagaje u\u0219oare. Doar Motle \u0219i-a luat lucrul s\u0103u preferat \u2013 jocul de table. \u00cel mai p\u0103strez \u0219i acum. Nu-mi amintesc cum ne-am \u00eent\u00e2lnit cu rudele noastre \u00een drum spre evacuare. Cur\u00e2nd \u00een drumul nostru ni s-au al\u0103turat familiile rudelor mamei mele. Ace\u0219tia erau Leib, Feiga \u0219i Joseph. \u00cen a\u0219a mod, familia noastr\u0103 extins\u0103 \u0219i-a p\u0103r\u0103sit gospod\u0103ria plec\u00e2nd spre necunoscut.<br \/>\nMergeam pe drum \u00eempreun\u0103 cu al\u021bi fugari. Aveau loc bombardamente frecvente \u0219i trebuia s\u0103 ne ascundem pe c\u00e2mp sau \u00een p\u0103dure. Se auzeau \u021bipete \u0219i pl\u00e2nsete. Se \u00eent\u00e2mpla ca oameni s\u0103 fie r\u0103ni\u021bi \u0219i uci\u0219i. Uneori mergeam \u00een satele ucrainene. Gazdele erau foarte ospitaliere. Ne-au permis s\u0103 facem baie \u00een baia lor. Am r\u0103mas s\u0103 \u00eennopt\u0103m \u00een casa lor. Ei, de asemenea, ne-au hr\u0103nit, ne-au dat lapte \u0219i haine curate. Acele doamne ucrainene amabile ne propuneau s\u0103 r\u0103m\u00e2nem la ele. Le era mil\u0103 de mama mea, de mine \u0219i mai ales de fr\u0103\u021biorul meu mai mic. Am continuat s\u0103 mergem a\u0219a timp de o lun\u0103. Nu aveam cum s\u0103 ne \u00eentoarcem acas\u0103. Atunci c\u00e2nd ajungeam \u00eentr-un sat oarecare, la ora 12:00 ne str\u00e2ngeam \u00een jurul radioului ca s\u0103 ascultam \u0219tirile. Am aflat c\u00e2t de rapid p\u0103trundeau \u0219i c\u00e2t de mult \u00eenaintau trupele germane \u00een \u021bara noastr\u0103.<br \/>\nPe 25 august 1941, ne aflam \u00een ora\u0219ul Bataysk din regiunea Rostov [azi Rusia], la aproximativ 1000 de kilometri de casa noastr\u0103. Ne-am \u00eembarcat \u00eentr-un tren \u0219i am continuat s\u0103 mergem mai departe spre est. \u00cen locurile respective erau oameni evacua\u021bi din diferite ora\u0219e \u0219i sate din Ucraina \u0219i Rusia. Erau o mul\u021bime de oameni, dar toat\u0103 lumea a avut \u0219ansa s\u0103 se urce \u00een tren. Aproape c\u0103 nu se g\u0103sea deloc de m\u00e2ncare. Pe la sta\u021bii reu\u0219eam s\u0103 facem rost de ceva ap\u0103 fiart\u0103 \u0219i c\u00e2teodat\u0103 de c\u00e2teva alimente. Nu \u0219tiam exact \u00eencotro mergeam. Tot ce \u0219tiam era c\u0103 ne mi\u0219cam spre est. Ne-a luat aproape o lun\u0103 s\u0103 ajungem \u00een ora\u0219ul Andijon din Uzbekistan.<\/p>\n<p>La sosire, tat\u0103l meu \u00eempreun\u0103 cu al\u021bi b\u0103rba\u021bi, s-au dus imediat la punctul responsabil de evacua\u021bi. Au mers s\u0103 lucreze ca muncitori \u00een depozitul de legume. Am g\u0103sit o cazare \u00een aceea\u0219i zi. Am \u00eenchiriat o cas\u0103 mic\u0103, \u00een care s-a stabilit familia noastr\u0103. La \u00eenceput \u00eenduram foame. Asta, \u00een pofida faptului c\u0103 tata lucra la depozit \u0219i primea coji de cartofi \u0219i sfecl\u0103 \u0219i frunze de varz\u0103 semi-putrezite. O dat\u0103 pe zi primeam hran\u0103 de la punctul responsabil de evacua\u021bi. Ni se d\u0103dea ni\u0219te terci din ap\u0103 \u0219i cereale. De obicei, b\u0103iatul vecinului, care era \u0219chiop, ne striga: \u201eSe d\u0103 terci!\u201d \u0219i noi fugeam cu farfuriile spre punctul responsabil de evacua\u021bi. Acolo se f\u0103ceau cozi lungi de oameni. Cel mai important lucru era c\u0103 ni se d\u0103dea zilnic c\u00e2te 400 de grame de p\u00e2ine. Era o p\u00e2ine militar\u0103, prost coapt\u0103, acri\u0219oar\u0103, dar nou\u0103 ni se p\u0103rea delicioas\u0103. \u00cen Andijon am mers la \u0219coal\u0103 \u00een clasa a IX-a la. Dup\u0103 lec\u021bii mergeam la lucru \u00een schimbul doi. \u00cemi f\u0103ceam temele noaptea.<\/p>\n<p>\u00cen 1942, tata, unchii mei Joseph \u0219i Shneer au fost recruta\u021bi pe frontul muncii. Au fost trimi\u0219i s\u0103 construiasc\u0103 metroul din Moscova. Tata ne trimitea scrisori de acolo. Uneori ne trimitea \u0219i bani. Via\u021ba noastr\u0103 a devenit pu\u021bin mai u\u0219oar\u0103. Eu lucram ca muncitoare la o fabric\u0103 de ulei de bumbac. \u00cenainte s\u0103 plec de la fabric\u0103, mi s-a permis s\u0103-mi \u00eenmoi hainele \u00een ulei de bumbac. Am \u00eembr\u0103cat c\u00e2t mai multe haine si le-am \u00eenmuiat foarte bine in ulei. Membrii familiei mele extinse m\u0103 a\u0219teptau la intrarea \u00een fabric\u0103. \u00cen alimenta\u021bia noastr\u0103 se sim\u021bea o lips\u0103 considerabil\u0103 de gr\u0103simi, a\u0219a c\u0103 au fost nevoi\u021bi s\u0103 sug\u0103 ulei de bumbac din hainele mele. St\u0103team l\u00e2ng\u0103 ei \u0219i pl\u00e2ngeam. Aproape to\u021bi muncitorii din fabric\u0103 luau ulei de bumbac \u00een modul \u00een care am procedat eu. Mai erau \u0219i al\u021bi oameni apropia\u021bi nou\u0103, care se aprovizionau cu ulei \u00een modul \u00een care o f\u0103ceau rudele mele. Mama pl\u00e2ngea foarte mult pentru faptul c\u0103 eu munceam din greu. \u00cencercam s\u0103 iau ceva ulei pentru fratele meu mai mic. Motle \u00eendura foamea foarte greu.<\/p>\n<p>La \u00eenceputul anului 1943, fratele meu mai mic \u0219i unchiul Leib s-au \u00eemboln\u0103vit de tifos. Am fost surprins\u0103 s\u0103 v\u0103d c\u0103 restul rudelor noastre, to\u021bi \u00eengr\u0103m\u0103di\u021bi \u00eempreun\u0103 \u00een casa noastr\u0103 mic\u0103 \u0219i \u00eenghesuit\u0103, nu s-au \u00eemboln\u0103vit de boala respectiv\u0103. Eu aveam imunitate, deoarece suferisem de aceast\u0103 boal\u0103 \u00een 1936. \u00cen pofida tuturor lucrurilor pe care le-am \u00eentreprins, nu am putut s\u0103-i salv\u0103m pe fratele Motle \u0219i pe unchiul Leib. Au murit pe 23 martie 1943. Au fost pu\u0219i \u00eentr-o c\u0103ru\u021b\u0103 \u0219i du\u0219i la cimitir, unde au fost \u00eengropa\u021bi \u00eentr-un morm\u00e2nt comun ai celor afecta\u021bi de febr\u0103 tifoid\u0103. Am p\u0103strat jocul de table al fratelui meu Motle ca pe un lucru pre\u021bios.<\/p>\n<p>\u00cen ciuda faptului c\u0103 munceam din greu, \u00een 1943 am terminat \u0219coala cu men\u021biune. Tata mi-a trimis ni\u0219te bani. El insista s\u0103-mi continui studiile. Am plecat \u00een ora\u0219ul Osh, situat la grani\u021ba dintre Uzbekistan \u0219i K\u00e2rg\u00e2zstan. Acolo era evacuat\u0103 Universitatea din Rostov. Mi-am depus actele si m-au \u00eenscris f\u0103r\u0103 s\u0103 sus\u021bin vre-un examen, dat fiind  c\u0103 am terminat \u0219coala cu men\u021biune. Am intrat la Facultatea de Agen\u021bi Chimici. M-am cazat \u00een c\u0103minul universit\u0103\u021bii. \u00cen via\u021ba mea a \u00eenceput o nou\u0103 etap\u0103. Am devenit student\u0103. Am frecventat cursurile la Universitatea Rostov doar dou\u0103 luni. La sf\u00e2r\u0219itul lunii octombrie s-a produs o explozie groaznic\u0103 \u00een laboratorul universit\u0103\u021bii noastre \u0219i c\u00e2\u021biva dintre studen\u021bii no\u0219tri au murit, iar al\u021bi numero\u0219i studen\u021bi au fost evacua\u021bi cu arsuri severe. Nu i-am spus mamei despre acest lucru, dar mama a intuit c\u0103 s-a \u00eent\u00e2mplat ceva grav. D\u00e2nsa a sosit la Osh \u0219i, dup\u0103 ce a aflat c\u0103 am r\u0103mas \u00een via\u021b\u0103 printr-un miracol, a insistat s\u0103 p\u0103r\u0103sesc institutul. Totdeauna am ascultat-o pe mama \u0219i am plecat de la Osh, \u00een pofida faptului c\u0103 \u00eemi pl\u0103ceau studiile de acolo \u0219i c\u0103 aveam prieteni. <\/p>\n<p>Mai t\u00e2rziu m-am transferat la Institutul de Medicin\u0103 din Tashkent, unde am \u00eenv\u0103\u021bat p\u00e2n\u0103 \u00een 1944. N-am regretat niciodat\u0103 acest lucru, fiindc\u0103 am \u00een\u021beles c\u0103 medicina este chemarea mea. Acolo, \u00een Ta\u0219kent [azi capitala Uzbekistanului] m-am \u00eemprietenit cu fete evreice din Moldova [23], cu care locuiam \u00eempreun\u0103 la c\u0103min. Treptat, via\u021ba noastr\u0103 devenea din ce \u00een ce mai bun\u0103. Eu primeam o burs\u0103 m\u0103rit\u0103 \u0219i c\u00e2\u0219tigam bani pentru lucrurile tricotate, a\u0219a c\u0103 aveam posibilitatea s\u0103-i trimit ceva bani \u0219i mamei. Ceea ce m-a f\u0103cut s\u0103 m\u0103 bucur cel mai mult a fost c\u0103 Nahman m-a g\u0103sit prin intermediul biroului evacua\u021bilor. Noi am \u00eenceput s\u0103 ne scriem scrisori tandre. La sf\u00e2r\u0219itul anului 1944, tat\u0103l meu s-a \u00eentors de la Moscova \u0219i a \u00eenceput s\u0103 lucreze la diferite obiecte la lucr\u0103ri de s\u0103pat. Era \u00eendurerat de moartea fiului s\u0103u, dar \u00eencerca s\u0103 nu-i arate mamei suferin\u021ba sa. Mama nu \u0219i-a putut ierta moartea lui Motle. Ea credea c\u0103 a fost vina ei.<\/p>\n<p><a href=\"#top\"><i class=\"fa fa-arrow-circle-up\" aria-hidden=\"true\"><\/i> Inapoi sus<\/a><\/p>\n<h2 id=\"dup\u0103-r\u0103zboi\">Dup\u0103 r\u0103zboi<\/h2>\n<p>La sf\u00e2r\u0219itul lunii decembrie 1944, imediat dup\u0103 eliberarea Basarabiei, am plecat spre cas\u0103. Bine\u00een\u021beles c\u0103 drumul nostru \u00eenapoi spre cas\u0103 ni s-a p\u0103rut mult mai scurt. A trebuit s\u0103 schimb\u0103m mai multe trenuri dar pe data de 3 ianuarie 1945 am ajuns la Chi\u0219in\u0103u. Ora\u0219ul era \u00eentunecat, devastat \u0219i d\u0103r\u0103p\u0103nat. Tat\u0103l meu a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 r\u0103m\u00e2nem \u00een Chi\u0219in\u0103u, deoarece \u0219i localitatea Vadul Ra\u0219cov era devastat\u0103. Din scrisorile prietenului nostru am aflat c\u0103 casa noastr\u0103 a fost demolat\u0103 \u00eempreun\u0103 cu alte case. A\u0219a dar, nu ne-am mai \u00eentors \u00een localitatea  noastr\u0103. \u00cen Chi\u0219in\u0103u existau multe spa\u021bii la subsol \u0219i la demisol, care erau neocupate. Am ocupat o camer\u0103 \u00eenc\u0103p\u0103toare dintre acestea \u0219i am \u00eenceput s\u0103 ne instal\u0103m.<\/p>\n<p>Tata a \u00eenceput s\u0103 lucreze la o \u00eentreprindere de lactate. Mama era casnic\u0103. La scurt timp dup\u0103 sosirea mea la Chi\u0219in\u0103u, am scris cerere de \u00eenrolare la Institutul de Medicin\u0103 nou \u00eenfiin\u021bat \u0219i am fost acceptat\u0103 ca student\u0103 \u00een anul doi. Eram foarte fericit\u0103. Aici, \u00een Chi\u0219in\u0103u, l-am \u00eent\u00e2lnit pe Nahman. El aproape c\u0103 n-a luat parte la lupte \u00een r\u0103zboi. La fel ca \u0219i al\u021bi basarabeni, Nahman a fost demobilizat de pe linia frontului dup\u0103 o lun\u0103, deoarece regimul sovietic nu avea \u00eencredere \u00een oamenii originari din teritoriile nou-anexate. \u00cen timpul c\u00e2nd se afla \u00een Buguruslan [azi Rusia] el a intrat la Facultatea de Istorie a Institutului de Preg\u0103tire a Profesorilor. \u00cen 1944, Nahman era printre primii absolven\u021bi. \u00centre timp devenise un membru activ al Komsomolului [24] \u0219i secretarul comitetului Komsomolist al institutului. [Nota editorului: \u00een toate institu\u021biile educa\u021bionale \u0219i industriale existau organiza\u021bii Komsomoliste. Acestea erau conduse de comitete Komsomoliste, implicate \u00een activit\u0103\u021bi organizatorice].<\/p>\n<p>Nahman a venit la Chi\u0219in\u0103u \u00eempreun\u0103 cu al\u021bi absolven\u021bi ai institutului imediat dup\u0103 eliberarea ora\u0219ului. Nahman s-a mutat \u00een locuin\u021ba noastr\u0103, fiind ruda noastr\u0103. Rudele lui apropiate nu mai erau \u00een via\u021b\u0103. Perl &#8211; mama lui \u0219i fratele s\u0103u Gedali au pierit \u00eentr-un ghetou. Nahman \u0219i cu mine deveneam din ce \u00een ce mai apropia\u021bi. Cur\u00e2nd m-a cerut \u00een c\u0103s\u0103torie. Acest lucru s-a \u00eent\u00e2mplat de Ziua Victoriei, 9 mai 1945. \u00cen ziua aceea Nahman \u0219i cu mine eram la Odesa [25], \u0219i ne plimbam de-a lungul frumosului bulevard maritim. Aveam impresia c\u0103 \u00eentreaga popula\u021bie din ora\u0219ul Odesa era \u00een strad\u0103. Oameni necunoscu\u021bi se s\u0103rutau unul pe altul, se bucurau de victoria noastr\u0103 \u0219i sperau la un viitor luminos.<\/p>\n<p>\u00cen prim\u0103vara anului 1946, Nahman \u0219i cu mine ne-am c\u0103s\u0103torit. Duceam o via\u021b\u0103 grea. P\u00e2inea se d\u0103dea pe cartele [26]: nu se g\u0103seau nici provizii, nici produsele de baz\u0103 esen\u021biale. Dar eram tineri, ne iubeam \u0219i speram la un viitor bun. Mi-am v\u00e2ndut cartela de p\u00e2ine \u0219i mi-am cump\u0103rat ciorapi de nailon, care erau visul meu. C\u00e2nd am mers la oficiul de stare civil\u0103 s\u0103 \u00eenregistr\u0103m c\u0103s\u0103toria m-am \u00eembr\u0103cat cu o fust\u0103 din p\u00e2nz\u0103 \u0219i o bluz\u0103 peticit\u0103. Seara, \u00eempreun\u0103 cu rudele noastre ne-au adunat \u00een camera noastr\u0103 \u00eentunecoas\u0103. Am servit ceai cu p\u00e2ine de secar\u0103 \u0219i dulciuri f\u0103cute din zah\u0103r colorat \u0219i ap\u0103. Apoi am dansat pe muzic\u0103, difuzat\u0103 de un gramofon \u0219i ne-am distrat.<br \/>\nAm continuat s\u0103 locuim \u00eempreun\u0103 cu p\u0103rin\u021bii mei \u00een camera lor s\u0103r\u0103c\u0103cioas\u0103. Am aranjat o buc\u0103t\u0103rie \u00een micul nostru coridor, unde mama g\u0103tea pe o plit\u0103 de tip  Primus. Nu sim\u021beam lipsa unui spa\u021biu mai larg. Rudele noastre ne vizitau des. Serveam ceai \u00eempreun\u0103 \u0219i st\u0103team p\u00e2n\u0103 la ore t\u00e2rzii \u0219i se \u00eent\u00e2mpla ca, deseori, ei s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 la noi \u0219i peste noapte. Unii dintre ei dormeau pe mas\u0103, al\u021bii pe podea. Nu era loc suficient pentru toat\u0103 lumea, dar oricum ne pl\u0103cea s\u0103 ne petrecem timpul \u00eempreun\u0103. Pe primul meu fiu David, care s-a n\u0103scut \u00een 1948, l-am crescut \u00een respectiva camer\u0103. \u00cen 1952 l-am n\u0103scut pe cel de al doilea fiu al nostru, pe care l-am numit Boris.<br \/>\nNu am renun\u021bat la studii atunci c\u00e2nd l-am n\u0103scut pe David. Mi-a fost greu s\u0103 \u00eembin studiile la Institutul de Medicin\u0103 cu nop\u021bile nedormite, cu sp\u0103latul rufelor \u0219i \u00eenf\u0103\u0219atul copilului. P\u0103rin\u021bii mei m-au ajutat foarte mult. La institut am devenit membru al Komsomolului \u0219i chiar g\u0103seam timp \u0219i pentru aceast\u0103 activitate social\u0103. Dup\u0103 absolvirea studiilor la Institut Nahman a devenit membru al Partidului Comunist. A \u00eenceput s\u0103 activeze ca profesor la Institutul de Preg\u0103tire a Profesorilor, iar mai apoi la Universitatea de stat din Chi\u0219in\u0103u. \u00cen perioada \u00een care absolveam institutul, antisemitismul la nivel de stat a devenit ceva obi\u0219nuit. Era anul 1949, cunoscut \u00een istorie ca an al desfiin\u021b\u0103rii Comitetului Antifascist [27], \u0219i mai t\u00e2rziu \u2013 ca an \u00een care a avut loc Complotul Medicilor [28]. Eu am absolvit institutul \u00een acel an. <\/p>\n<p>\u00cen pofida faptului c\u0103 am absolvit institutul cu men\u021biune \u0219i am sus\u021binut toate examenele cu note excelente, atunci c\u00e2nd am depus documentele pentru a intra la aspirantur\u0103, nu am fost admis\u0103 la respectivele studii postuniversitare. Mi s-a spus c\u0103, mai \u00eent\u00e2i ,trebuia s\u0103 lucrez \u00een calitate de medic practician. \u00cen acela\u0219i timp, o prieten\u0103 de a mea de na\u021bionalitate moldoveanc\u0103 a fost acceptat\u0103 foarte u\u0219or. Am fost distribuit\u0103 la un post de lucru obligatoriu [29] \u00eentr-un sat \u00eendep\u0103rtat din Republica Moldova, dar autorit\u0103\u021bile din acea localitate trebuiau s\u0103-mi acorde condi\u021bii de trai acolo, deoarece so\u021bul meu lucra la Chi\u0219in\u0103u \u0219i, \u00een afar\u0103 de aceasta, aveam copil mic. Pentru solu\u021bionarea situa\u021biei m-am adresat la departamentul de \u00eengrijire preventiv\u0103 din cadrul ministerului s\u0103n\u0103t\u0103\u021bii  \u0219i am fost angajat\u0103 \u00een calitate de terapeut cu jum\u0103tate de norm\u0103. Era \u00eengrozitor s\u0103 activezi ca medic practician \u00een timpul derul\u0103rii senza\u021bionalului complot al medicilor. Am avut \u0219i eu un caz, \u00een care pacienta la care am mers \u00een calitate de medic mi-a \u00eenchis u\u0219a \u00een nas. Persoana nu mi-a zis nimic, dar am \u00een\u021beles totul din privirea moroc\u0103noas\u0103 a acesteia. \u00cen acea zi mi-a fost foarte greu s\u0103 mai merg s\u0103 vizitez \u0219i al\u021bi pacien\u021bi.<\/p>\n<p>C\u00e2nd m-am adresat \u0219efului sec\u021biei noastre cu rug\u0103mintea s\u0103 solu\u021bioneze acest caz, el mi-a spus c\u0103 pacien\u021bii au dreptul s\u0103 refuze s\u0103 fie trata\u021bi de anumi\u021bi medici \u0219i mi-a adresat un fel de acuza\u021bie meschin\u0103. Evreii totdeauna erau critica\u021bi. \u00cen pofida faptului c\u0103 am reac\u021bionat \u00een mod calm \u0219i rezervat, totu\u0219i, am pl\u00e2ns toat\u0103 noaptea. So\u021bul meu m\u0103 lini\u0219tea \u0219i \u00eemi spunea c\u0103 \u00een cur\u00e2nd se va termina toat\u0103 nedreptatea respectiv\u0103. El avea capacitatea de a anticipa lucrurile \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, avea \u0219i o p\u0103rere corect\u0103 cu privire la realit\u0103\u021bi. Poate c\u0103 acest lucru era o calitate  a sa personal\u0103 sau poate c\u0103  era rezultatul activit\u0103\u021bii sale \u00een calitate de istoric. Oricum, atunci c\u00e2nd \u00een 1953 a murit Stalin, so\u021bul meu nu jelea acest fapt la fel ca restul oamenilor. Dimpotriv\u0103,  era unul dintre pu\u021binele persoane care erau aproape bucuro\u0219i. El spunea c\u0103 de acum \u00eenainte dreptatea va \u00eenvinge. La r\u00e2ndul meu, fiind influen\u021bat\u0103 de so\u021bul meu, aveam mintea limpede \u0219i am reac\u021bionat la moartea acestui conduc\u0103tor destul de calm. P\u0103rin\u021bii mei, \u00eens\u0103, \u00een special mama mea, erau \u00eendurera\u021bi \u0219i pl\u00e2ngeau. \u00cen acea perioad\u0103  mama era bolnav\u0103 mai tot timpul.<\/p>\n<p>S\u0103n\u0103tatea i-a fost subminat\u0103 \u00een perioada \u00een care lucra din greu \u00een ora\u0219ul Andijon. La r\u00e2ndul lor au afectat-o \u0219i anii de foamete. Mama avea cancer la ficat. \u00cen 1956 a murit, av\u00e2nd pu\u021bin peste cincizeci de ani. A fost \u00eenmorm\u00e2ntat\u0103 \u00een sectorul evreiesc al cimitirului din Chi\u0219in\u0103u. Tata a citit o rug\u0103ciune de comemorare. Mi-a fost foarte greu s\u0103 dep\u0103\u0219esc faptul mor\u021bii mamei. Mi-a fost cea mai drag\u0103 fiin\u021b\u0103. Tata a \u00eenceput s\u0103 \u00eendeplineasc\u0103 o serie de treburi, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 m\u0103 ajute \u00een gospod\u0103rirea casei. Mergea la cump\u0103r\u0103turi, la pia\u021b\u0103, g\u0103tea \u0219i avea grij\u0103 de copii. Era  foarte atent \u0219i responsabil &#8211;  lucruri, care m-au ajutat s\u0103 dep\u0103\u0219esc perioada grea de depl\u00e2ngere a pierderii mamei.<br \/>\nDeoarece situa\u021bia noastr\u0103 financiar\u0103 nu era destul de bun\u0103, \u00eentotdeauna eram angajat\u0103 prin cumul \u00een dou\u0103 locuri de munc\u0103 simultan. Trebuia s\u0103 cresc doi copii. Salariile medicilor \u0219i a profesorilor nu erau mari. Eu nu am fost niciodat\u0103  promovat\u0103 \u00een func\u021bie \u0219i r\u0103m\u00e2neam mereu \u00een aceea\u0219i post. Totu\u0219i, \u00een 1956, dup\u0103 dezv\u0103luirile \u00een leg\u0103tur\u0103 cu cultul personalit\u0103\u021bii lui Stalin, am avut sentimentul c\u0103 a sosit momentul schimb\u0103rilor. Dar, \u00een realitate, \u00een ceea ce prive\u0219te evreii, lucrurile nu s-au schimbat prea mult. So\u021bul meu era un istoric talentat. A lucrat timp de c\u00e2\u021biva ani la elaborarea unei diserta\u021bii \u00een domeniul respectiv [30], dar nu a reu\u0219it s\u0103 o sus\u021bin\u0103, pe motiv c\u0103 era declarat\u0103 dep\u0103\u0219it\u0103. Apoi a mai elaborat o alt\u0103 tez\u0103, pe o alt\u0103 tem\u0103, \u0219i i s-a spus acela\u0219i lucru. A r\u0103mas s\u0103 activeze \u00een calitate de profesor obi\u0219nuit \u00een tot restul vie\u021bii sale.<\/p>\n<p>Copiii no\u0219tri cre\u0219teau ca oricare al\u021bi copii sovietici: cre\u0219\u0103, gr\u0103dini\u021b\u0103. C\u00e2nd erau bolnavi, mama avea deseori grij\u0103 de ei, iar c\u00e2nd mama mea a murit, tata ne ajuta \u00een \u00eengrijirea copiilor. \u00cen 1959 am primit un apartament \u0219i, \u00een cele din urm\u0103, ne-am mutat din acel subsol. Eu locuiesc in acel apartament \u0219i p\u00e2n\u0103 \u00een ziua de azi.<br \/>\nFiii mei au fost elevi foarte buni \u0219i ambii au terminat \u0219coala cu medalie de aur. [Nota editorului: medalia de aur era cea mai \u00eenalt\u0103 distinc\u021bie \u00een \u0219colile medii din URSS. Pentru a ob\u021bine medalia de aur un elev trebuia s\u0103 aib\u0103 note excelente pentru toate disciplinele (100%).] Noi acordam foarte mare aten\u021bie copiilor no\u0219tri \u0219i \u00eencercam s\u0103-i cre\u0219tem oameni civiliza\u021bi. Discutam \u00eempreun\u0103 despre c\u0103r\u021bile citite de b\u0103ie\u021bii no\u0219tri. Au citit operele aproape a tuturor clasicilor ru\u0219i \u0219i a celor de peste hotare. Ei cuno\u0219teau \u0219i operele lui Sholem Aleichem [31]. La acea vreme era singurul scriitor evreu, lucr\u0103rile c\u0103ruia erau publicate \u00een limba rus\u0103.<br \/>\nEram ni\u0219te persoane c\u0103rora le pl\u0103cea s\u0103 mearg\u0103 la teatru. De asemenea, ne pl\u0103cea s\u0103 mergem la concerte simfonice, s\u0103 facem excursii la Moscova sau la Kiev. Una dintre vacan\u021bele noastre a fost \u00een totalitate dedicat\u0103 vizit\u0103rii Leningradului, a palatelor \u0219i a muzeelor de acolo. Obi\u0219nuiam s\u0103 mergem la mare \u00een Crimeea sau \u00een Caucaz. Pot spune c\u0103 am avut o via\u021b\u0103 \u00eemplinit\u0103. Desigur, nu eram boga\u021bi: nu aveam cas\u0103 sau ma\u0219in\u0103 proprie, dar cel pu\u021bin aveam un apartament bine mobilat  \u0219i, de asemenea, ne puteam permite m\u00e2ncare bun\u0103, haine \u0219i odihn\u0103 \u00een vacan\u021be.<br \/>\n\u00cen familia noastr\u0103 tradi\u021biile evreie\u0219ti se respectau \u00een totalitatea lor doar de tat\u0103l meu. Era de a\u0219teptat ca eu \u0219i so\u021bul meu s\u0103 fim atei. Nahman era membru de Partid. Lucram \u0219i s\u00e2mb\u0103ta, care era considerat\u0103 zi de lucru. Tata, \u00eens\u0103, respecta \u00eentotdeauna Sabatul. C\u00e2t timp era \u00een stare s\u0103 mearg\u0103 pe picioarele lui se ducea s\u0103 participe la slujbele de la sinagog\u0103. \u00cen acea perioad\u0103 nu a mai putut fi respectat Kashrut-ul, deoarece era greu s\u0103 faci rost de produse alimentare \u00een general, ca s\u0103 nu mai vorbim de cele din categoria kosher. \u0218i totu\u0219i,  am avut \u00eentotdeauna ma\u021ba pentru Pesach. Tata era cel, care putea s\u0103 a\u0219tepte la cozi lungi ca s\u0103-l ia de la sinagog\u0103. M\u00e2nc\u0103rurile tradi\u021bionale de s\u0103rb\u0103toare, de obicei, le preg\u0103tea tot tata. <\/p>\n<p>David \u0219i Boris \u00eenc\u0103 din copil\u0103rie au fost \u00eentotdeauna con\u0219tien\u021bi de faptul c\u0103 sunt evrei \u0219i au manifestat interes fa\u021b\u0103 de lunga istorie a evreilor. Tata le povestea multe istorii ale neamului. Le-a povestit despre localitatea, \u00een care am locuit, despre tradi\u021biile evreie\u0219ti. Cred c\u0103 el le-a insuflat dragostea pentru poporul evreu. Tata a avut o via\u021b\u0103 lung\u0103 \u0219i a murit \u00een somn \u00een 1988, la v\u00e2rsta de 94 de ani. A fost \u00eenmorm\u00e2ntat l\u00e2ng\u0103 mama mea \u00een sectorul evreiesc al cimitirului or\u0103\u0219enesc cu respectarea ritului tradi\u021bional \u0219i a fost \u00eengropat \u00eentr-un giulgiu. Directorul sinagogii, \u00eempreun\u0103 cu un evreu \u00een v\u00e2rst\u0103, au citit o rug\u0103ciune.<br \/>\nCopiii mei au primit o educa\u021bie minunat\u0103. Cel mai mare, David, a intrat la facultatea de fizic\u0103 a universit\u0103\u021bii  din Chi\u0219in\u0103u. A fost un student excelent \u0219i a absolvit universitatea cu men\u021biune. A lucrat mul\u021bi ani ca fizician teoretician \u00eens\u0103 dup\u0103 perestroik\u0103, institutul \u00een care lucra s-a \u00eenchis \u0219i David a r\u0103mas f\u0103r\u0103 serviciu. A decis s\u0103 devin\u0103 om de afaceri \u0219i \u0219i-a creat propria companie de v\u00e2nz\u0103ri \u0219i instalare a echipamentelor informatice. \u00cen prezent compania lui este una prosper\u0103. David a fost c\u0103s\u0103torit, dar a divor\u021bat. El \u021bine leg\u0103tura cu fiul s\u0103u \u0219i \u00eel ajut\u0103. Nepotul meu Pavel, n\u0103scut \u00een 1983, a absolvit academia de poli\u021bie. \u00cen prezent, locuie\u0219te \u0219i lucreaz\u0103 \u00een Chi\u0219in\u0103u. La r\u00e2ndul s\u0103u, are un fiu de doi ani, str\u0103nepotul meu Dmitriy. Fiul meu David dup\u0103 divor\u021b ia l\u0103sat so\u021biei sale apartamentul s\u0103u \u0219i acum locuie\u0219te \u00eempreun\u0103 cu mine.<\/p>\n<p>Fiul meu mai mic Boris a mers pe urmele tat\u0103lui s\u0103u: a absolvit Facultatea de Istorie a Universit\u0103\u021bii din Chi\u0219in\u0103u. Este c\u0103s\u0103torit cu o moldoveanc\u0103, Lidia. Au o familie minunat\u0103. Au doi copii \u2013 Polina, n\u0103scut\u0103 \u00een 1985, \u0219i numit\u0103 \u00een cinstea soacrei mele Perl &#8211; \u0219i fiul Sergey, n\u0103scut \u00een 1987. Copiii lor sunt mari acum. Sergey termin\u0103 \u0219coala. Polina a plecat \u00een Israel la studii. Am vizitat-o \u00een Israel unde am petrecut un timp frumos \u00eempreun\u0103. Israelul este o \u021bar\u0103 minunat\u0103. Admir aceast\u0103 \u021bar\u0103, dar totdeauna simt o nostalgie fa\u021b\u0103 de patria mea. Polina nu dore\u0219te s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 Israelul. Ea a devenit un adev\u0103rat cet\u0103\u021bean izraelian \u0219i respect\u0103 toate tradi\u021biile de acolo. Are o mul\u021bime de prieteni. Polina inten\u021bioneaz\u0103 s\u0103-\u0219i fac\u0103 serviciul militar \u00een armata israelian\u0103. Ea \u00ee\u0219i vede via\u021ba doar \u00een aceast\u0103 \u021bar\u0103 \u0219i m\u0103 bucur c\u0103 a g\u0103sit ceea ce \u0219i-a dorit. <\/p>\n<p>Noi \u00eentotdeauna am sus\u021binut implicit Israelul, chiar \u0219i \u00een acei ani c\u00e2nd statul Israelul era oficial stigmatizat ca \u021bar\u0103 agresiv\u0103. Pentru so\u021bul meu era ceva dificil, deoarece el activa \u00eentr-o sfer\u0103 ideologic\u0103 \u0219i trebuia s\u0103 participe la conversa\u021bii cu referire la acest subiect \u0219i s\u0103 asculte acuza\u021bii la adresa t\u00e2n\u0103rului stat israelian. C\u00e2nd a \u00eenceput imigra\u021bia, majoritatea rudelor noastre au plecat \u00een Israel. Nici eu, nici so\u021bul meu nu am vrut s\u0103 plec\u0103m, pentru c\u0103 \u021bineam la patria noastr\u0103, Basarabia. Ne-am n\u0103scut \u0219i am crescut aici, fiind parte integrant\u0103 a acesteia.<\/p>\n<p>So\u021bul meu a murit \u00een 1989 din cauza unui atac de cord. Am locuit de una singur\u0103 mul\u021bi ani \u0219i nici acum \u00eenc\u0103 nu pot dep\u0103\u0219i suferin\u021ba cauzat\u0103 de moartea lui. Era un om remarcabil \u2013 inteligent, chibzuit \u0219i bun la inim\u0103. Perestroika \u0219i \u00eentemeierea statului independent Republica Moldova m-au afectat foarte pu\u021bin. Este de la sine \u00een\u021beles, c\u0103 nu a\u0219 putea s\u0103 tr\u0103iesc doar cu resursele din pensia mea, dar m\u0103 ajut\u0103 copiii mei, deoarece ei stau bine pe p\u0103m\u00e2nt cu ambele picioare. \u00cen afar\u0103 de aceasta, \u0219i organiza\u021bia Hesed m\u0103 ajut\u0103 foarte mult, la fel ca \u0219i pe al\u021bi evrei. Primesc alimente de la ei \u0219i, ceea ce este cel mai important, beneficiez de un anumit sprijin moral. Am mul\u021bi prieteni printre clien\u021bii Hesed. Marc\u0103m \u00eempreun\u0103 s\u0103rb\u0103torile evreie\u0219ti \u0219i Sabatul. Nu sunt religioas\u0103, dar am devenit membr\u0103 a clubului femeilor, unde se studiaz\u0103 tradi\u021biile evreie\u0219ti. Pot spune c\u0103 perestroika a adus o rena\u0219tere a tradi\u021biilor evreie\u0219ti, ceea ce este minunat. <\/p>\n<hr \/>\n<p><a href=\"#top\"><i class=\"fa fa-arrow-circle-up\" aria-hidden=\"true\"><\/i> Inapoi sus<\/a><\/p>\n<h2 id=\"glosar\">Glosar<\/h2>\n<p>[1] Hru\u0219ciovka: blocuri de apartamente cu cinci etaje, cu apartamente cu unul, dou\u0103 sau trei dormitoare mici, numite dup\u0103 Nikita Hru\u0219ciov, secretarul Partidului Comunist \u0219i conduc\u0103tor al Uniunii Sovietice dup\u0103 moartea lui Stalin. Aceste blocuri de apartamente au fost construite \u00een cadrul programului lui Hru\u0219ciov de edificare a unor locuin\u021be ieftine \u00een cartiere noi ale majorit\u0103\u021bii ora\u0219elor sovietice.<\/p>\n<p>[2] Hesed: \u00cen ebraic\u0103 \u00eenseamn\u0103 grij\u0103 \u0219i mil\u0103; Hesed este o organiza\u021bie de caritate, fondat\u0103 de Amos Avgar la \u00eenceputul secolului al XX-lea. Hesed beneficiaz\u0103 de sprijinul organiza\u021biilor Claims Conference \u0219i Joint \u0219i are menirea s\u0103  ajute evreii s\u0103 duc\u0103 o via\u021b\u0103 decent\u0103 \u00een pofida condi\u021biilor economice dificile. \u00cencurajeaz\u0103 dezvoltarea propriei identit\u0103\u021bi. Hesed ofer\u0103 o serie de servicii menite s\u0103 sus\u021bin\u0103 nevoile tuturor, \u00een special, nevoile persoanelor \u00een v\u00e2rst\u0103 din societate. \u00cen principalele servicii sociale acordate de aceast\u0103 organiza\u021bie intr\u0103: activitatea \u00eentru asigurarea func\u021bion\u0103rii centrului (informare, publicitate cu referire la activit\u0103\u021bile centrului, rela\u021bii cu entit\u0103\u021bi din str\u0103in\u0103tate \u0219i \u00eenchirierea gratuit\u0103 a echipamentelor medicale); servicii la domiciliu (\u00eengrijire \u0219i ajutor la domiciliu, livrarea produselor alimentare, livrarea pr\u00e2nzurilor calde, repara\u021bii minore); activitate in folosul comunit\u0103\u021bii (cluburi, mese servite \u00een comun, policlinica de zi, consulta\u021bii medicale si juridice); serviciul de voluntariat (programe de formare). Centrele Hesed au inspirat o adev\u0103rat\u0103 revolu\u021bie \u00een via\u021ba evreilor din \u021b\u0103rile din fosta Uniune Sovietic\u0103. Oamenii au v\u0103zut \u0219i au sim\u021bit rena\u0219terea tradi\u021biilor evreie\u0219ti ale umanismului. \u00cen prezent, \u00een \u021b\u0103rile fostei Uniuni Sovietice  exist\u0103 peste optzeci de centre Hesed. Activit\u0103\u021bile organiza\u021biei cuprind popula\u021bia evreiasc\u0103 din peste opt sute de localit\u0103\u021bi.<\/p>\n<p>[3] Marele R\u0103zboi Patriotic: Pe 22 iunie 1941, la ora 5 diminea\u021ba, Germania nazist\u0103 a atacat Uniunea Sovietic\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 declare r\u0103zboi. Acesta a fost \u00eenceputul a\u0219a-numitului Marele R\u0103zboi Patriotic. \u00cen lunile care au urmat Blitzkrieg-ul german, cunoscut sub numele de Opera\u021bia Barbarossa, aproape c\u0103 a reu\u0219it s\u0103 distrug\u0103 Uniunea Sovietic\u0103. \u00cen urma atacului german din primele s\u0103pt\u0103m\u00e2ni de r\u0103zboi,  for\u021bele sovietice fiind nepreg\u0103tite de r\u0103zboi au pierdut armate \u00eentregi \u0219i cantit\u0103\u021bi uria\u0219e de echipament. C\u0103tre luna noiembrie 1941, armata german\u0103 a ocupat Republica Ucrainean\u0103, a asediat Leningradul \u2013 cel de al doilea ora\u0219 ca m\u0103rime al Uniunii Sovietice, \u0219i amenin\u021ba cu ocuparea Moscovei. \u00cen cazul Uniunii Sovietice r\u0103zboiul s-a \u00eencheiat pe 9 mai 1945.<\/p>\n<p>[4] Transnistria: un teritoriu situat \u00eentre r\u00e2urile Bug \u0219i Nistru \u0219i Marea Neagr\u0103. Termenul deriv\u0103 din denumirea rom\u00e2neasc\u0103 a r\u00e2ului Nistru (Nistru \u00een moldovene\u0219te) \u0219i a fost inventat\u0103 dup\u0103 ocuparea zonei de c\u0103tre trupele germane \u0219i rom\u00e2ne \u00een cel de al Doilea R\u0103zboi Mondial. Dup\u0103 ocuparea acestui teritoriu Transnistria a devenit un loc de deportare a evreilor rom\u00e2ni. Deport\u0103rile sistematice au \u00eenceput \u00een septembrie 1941. Pe parcursul urm\u0103toarelor dou\u0103 luni, to\u021bi evreii supravie\u021buitori din Basarabia \u0219i Bucovina \u0219i o mic\u0103 parte din popula\u021bia evreiasc\u0103 din Vechea Rom\u00e2nie au fost expedia\u021bi peste Nistru. Acest prim val de deport\u0103ri a ajuns c\u0103tre jum\u0103tatea lunii noiembrie 1941 la o cifr\u0103 de aproape de 120.000 de persoane, c\u00e2nd a fost oprit de dictatorul rom\u00e2n Ion Antonescu la interven\u021bia Consiliului Comunit\u0103\u021bilor Evreie\u0219ti Rom\u00e2ne. Deport\u0103rile au fost reluate la \u00eenceputul verii anului 1942, afect\u00e2nd aproape 5.000 de evrei. Cea de a treia serie de deport\u0103ri din Vechea Rom\u00e2nie a avut loc \u00een iulie 1942, afect\u00e2nd evreii care evitau s\u0103  \u00eendeplineasc\u0103 decretele de munc\u0103 for\u021bat\u0103, precum \u0219i familiile acestora, precum \u0219i simpatizan\u021bii comuni\u0219ti \u0219i evreii basarabeni care se g\u0103seau \u00een Vechea Rom\u00e2nie \u0219i \u00een Transilvania \u00een timpul ocupa\u021biei sovietice. Cele mai de temut lag\u0103re transnistrene erau amplasate \u00een Vapniarka, R\u00eebni\u021ba, Berezovka, Tulcin \u0219i Iampol. Majoritatea evreilor deporta\u021bi \u00een lag\u0103rele din Transnistria au murit \u00eentre 1941-1943 din cauza condi\u021biilor oribile de via\u021b\u0103, a bolilor \u0219i a lipsei de hran\u0103.<\/p>\n<p>[5] Armata muncii: era alc\u0103tuit\u0103 din b\u0103rba\u021bi de v\u00e2rst\u0103 de \u00eenrolare \u00een armat\u0103, fa\u021b\u0103 de care autorit\u0103\u021bile sovietice nu aveau \u00eencredere s\u0103 le \u00eencredin\u021beze portul armelor de foc. Oamenii din aceast\u0103 categorie erau cei care locuiau pe teritoriile anexate de URSS \u00een 1940 (Estul Poloniei, \u021a\u0103rile Baltice, teritoriile din Karelia, Basarabia \u0219i nordul Bucovinei), precum \u0219i etnicii germani care locuiau, ca atare, \u00een Uniunea Sovietic\u0103. Menirea Armatei muncii era s\u0103 \u00eendeplineasc\u0103 lucr\u0103ri grele, \u00een p\u0103duri sau \u00een mine. \u00cen prima iarn\u0103 a r\u0103zboiului, 30 la sut\u0103 dintre cei recruta\u021bi \u00een armata muncii au murit de foame \u0219i munc\u0103 grea. Num\u0103rul persoanelor \u00eencadrate \u00een armata muncii s-a mic\u0219orat semnificativ la momentul c\u00e2nd cea mai mare parte a contingentului acesteia a fost transferat\u0103 \u00een componen\u021ba corpurilor na\u021bionale estoniene, letone \u0219i lituaniene, create la \u00eenceputul anului 1942. Deta\u0219amentele de munc\u0103 r\u0103mase au fost men\u021binute p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul r\u0103zboiului.<\/p>\n<p>[6] Anexarea Basarabiei la Uniunea Sovietic\u0103: La sf\u00e2r\u0219itul lunii iunie 1940, Uniunea Sovietic\u0103 ia cerut Rom\u00e2niei s\u0103-\u0219i retrag\u0103 trupele din Basarabia \u0219i s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 acest teritoriu. \u00cen aceea\u0219i lun\u0103 Rom\u00e2nia \u0219i-a retras trupele \u0219i administra\u021bia sa, iar \u00eentre 28 iunie \u0219i 3 iulie sovieticii au ocupat regiunea. \u00cen acela\u0219i timp, Rom\u00e2nia a fost obligat\u0103 s\u0103 cedeze Ungariei teritoriul Transilvaniei de Nord \u0219i un teritoriu din Bulgaria &#8211; Dobrogea de Sud. Aceste pierderi de teritorii au influen\u021bat \u00een mare m\u0103sur\u0103 politica Rom\u00e2niei \u00een timpul celui de-al Doilea R\u0103zboi Mondial.<\/p>\n<p>[7] Basarabia: este un teritoriu istoric amplasat \u00eentre r\u00e2urile Prut \u0219i Nistru, \u00een partea de sud a regiunii Odessa. P\u00e2n\u0103 la Revolu\u021bia din 1917 Basarabia a f\u0103cut parte din Rusia. \u00cen 1918 s-a declarat republic\u0103 independent\u0103, iar ulterior s-a unit cu Rom\u00e2nia. Aceast\u0103 reunire a fost recunoscut\u0103 prin Tratatul de la Paris (1920), dar Uniunea Sovietic\u0103 nu a acceptat niciodat\u0103 acest lucru. \u00cen 1940 Rom\u00e2nia a fost nevoit\u0103 s\u0103 cedeze \u00een folosul URSS teritoriile sale Basarabia \u0219i Bucovina de Nord. Cele dou\u0103 provincii aveau aproape 4 milioane de locuitori, \u00een marea lor majoritate rom\u00e2ni. De\u0219i \u00een timpul celui de-al Doilea R\u0103zboi Mondial, Rom\u00e2nia a reocupat o parte din acest teritoriu,totu\u0219i,  prin tratatul de pace Rom\u00e2nesc din 1947 a fost confirmat\u0103 apartenen\u021ba acestor teritorii la Uniunea Sovietic\u0103. \u00cen prezent acest teritoriu face parte din Republica Moldova.<\/p>\n<p>[8] P\u0103strarea leg\u0103turilor cu rudele din str\u0103in\u0103tate: Autorit\u0103\u021bile puteau s\u0103 aresteze o persoan\u0103 care coresponda cu rudele sale din str\u0103in\u0103tate \u0219i s\u0103-l acuze de spionaj, s-o trimit\u0103 \u00een lag\u0103r de concentrare sau chiar s-o condamne la moarte.<\/p>\n<p>[9] Perestroika (cuv\u00e2ntul \u201drestructurare\u201d \u00een limba rus\u0103): denot\u0103 politica economic\u0103 \u0219i politica social\u0103 sovietic\u0103 de pe la sf\u00e2r\u0219itul anilor 1980, asociat\u0103 cu numele politicianului sovietic Mihail Gorbaciov. Acest termen era conceput s\u0103 desemneze \u00eencerc\u0103rile de transformare a economiei de comand\u0103 stagnant\u0103 \u0219i ineficient\u0103 a Uniunii Sovietice \u00eentr-o economie descentralizat\u0103, orientat\u0103 spre pia\u021b\u0103. Managerilor din industrie \u0219i oficialilor din administra\u021bia local\u0103 \u0219i din partid li s-a acordat o mai mare autonomie \u0219i au fost introduse alegeri deschise \u00een \u00eencercarea de a democratiza organiza\u021bia Partidului Comunist. C\u0103tre anul 1991 perestroika era \u00een declin \u0219i \u00een cur\u00e2nd a fost eclipsat\u0103 de dizolvarea URSS.<\/p>\n<p>[10] Ghetoul din Chi\u0219in\u0103u: Anihilarea evreilor din Chi\u0219in\u0103u a fost realizat\u0103 \u00een mai multe etape. Odat\u0103 cu intrarea unit\u0103\u021bilor rom\u00e2ne \u0219i germane \u00een ora\u0219, un num\u0103r necunoscut de evrei au fost m\u0103cel\u0103ri\u021bi pe str\u0103zi \u0219i \u00een casele lor. Au fost executa\u021bi \u00een mod sistematic aproximativ 2.000 de evrei, \u00een special cei din categoria  profesiilor liberale (medici, avoca\u021bi, ingineri), precum \u0219i intelectuali evrei locali. Dup\u0103 respectivul val de asasinate, cei 11.000 de evrei r\u0103ma\u0219i au fost concentra\u021bi \u00een ghetoul, creat pe data de 24 iulie 1941, la ordinul conduc\u0103torului districtului rom\u00e2n \u0219i liderului german Einsatzkommando, Paul Zapp. Evreii din centrul Rom\u00e2niei au \u00eencercat s\u0103-\u0219i ajute fra\u021bii din ghetou, prin faptul c\u0103 trimiteau, prin modalit\u0103\u021bi ilegale, mari sume de bani. A fost creat un comitet care s\u0103 mituiasc\u0103 autorit\u0103\u021bile rom\u00e2ne \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t acestea s\u0103 nu predea evreii pe m\u00e2na germanilor. \u00cen luna august un num\u0103r de aproximativ 7.500 de evrei au fost trimi\u0219i s\u0103 lucreze \u00een carierele din localitatea Ghidighici. \u00cen toamna acelui an, \u00een Ziua Isp\u0103\u0219irii (4 octombrie), la ordinul oficialului rom\u00e2n Ion Antonescu, autorit\u0103\u021bile militare au \u00eenceput s\u0103 deporteze evreii r\u0103ma\u0219i \u00een ghetoul din Transnistria. Unul dintre \u0219efii ghetoului, avocatul Shapira, a reu\u0219it s\u0103 alerteze liderii comunit\u0103\u021bilor evreie\u0219ti din Bucure\u0219ti cu privire la acest lucru, dar \u00eencerc\u0103rile de a opri deport\u0103rile au e\u0219uat. Comunitatea de evrei nu a fost complet lichidat\u0103, dat fiind faptul c\u0103 unii evrei \u0219i-au g\u0103sit ascunz\u0103tori \u00een Chi\u0219in\u0103u \u0219i \u00een vecin\u0103tatea ora\u0219ului sau \u00een alte locuri din Rom\u00e2nia. \u00cen luna mai 1942, au fost deporta\u021bi ultimii 200 de evrei din aceast\u0103 localitate. Chi\u0219in\u0103u a fost eliberat \u00een luna august 1944. La acel moment nu mai r\u0103m\u0103sese evrei \u00een localitatea respectiv\u0103. <\/p>\n<p>[11] Pu\u0219kin, Alexandr (1799-1837): Poet \u0219i prozator rus, care figureaz\u0103 printre figurile cele mai de seam\u0103 ale literaturii ruse. Pu\u0219kin a fost cel care a creat limba poetic\u0103 modern\u0103 a Rusiei, folosind istoria rus\u0103 ca baz\u0103 pentru multe dintre lucr\u0103rile sale. Una dintre capodoperele sale este Evghenii Onegin, un roman \u00een versuri despre iubirea reciproc respins\u0103. Lucrarea con\u021bine, de asemenea, descrieri cu mult spirit ale modului de percepere a societ\u0103\u021bii ruse din acea perioad\u0103. Pu\u0219kin a murit \u00eentr-un duel.<\/p>\n<p>[12] Lermontov, Mihail, (1814-1841): Poet \u0219i prozator rus. Reputa\u021bia sa poetic\u0103, care era pe al doilea loc dup\u0103 cea a lui Pu\u0219kin, se bazeaz\u0103 pe operele sale lirice \u0219i narative, create \u00een ultimii s\u0103i cinci ani din via\u021b\u0103. Lermontov, care a urm\u0103rit s\u0103 ob\u021bin\u0103 o pozi\u021bie \u00een societatea de v\u00e2rf, \u00een final a devenit extrem de critic la adresa acesteia. Romanul s\u0103u, Un erou al timpului nostru (1840), este par\u021bial autobiografic. Acesta include cinci povestiri despre Peciorin, un nobil dezam\u0103git \u0219i plictisit. Romanul se consider\u0103 un exponent clasic al realismului psihologic rus.<\/p>\n<p>[13] Tolstoi, Lev Nikolaevici (1828-1910): Este un romancier rus \u0219i totodat\u0103 un filozof moralist, care de\u021bine un loc important \u00een istoria cultural\u0103 a \u021b\u0103rii sale ca filosof etic \u0219i reformator religios. Tolstoi, al\u0103turi de Dostoievski, a f\u0103cut din romanul realist un gen literar, care se plaseaz\u0103 ca importan\u021b\u0103 la acela\u0219i nivel cu tragedia clasic\u0103 greac\u0103 \u0219i drama Elisabetan\u0103. Este cunoscut mai ales pentru romanele sale, printre care R\u0103zboi \u0219i Pace, Anna Karenina \u0219i Moartea lui Ivan Ilici. Autorul a scris \u0219i scurte povestiri, eseuri \u0219i piese de teatru. Tolstoi a luat parte la R\u0103zboiul din Crimeea \u0219i povestirile sale bazate pe ap\u0103rarea Sevastopolului, una din ele cunoscut\u0103 sub numele de Schi\u021be despre Sevastopol, l-au f\u0103cut celebru \u0219i i-au deschis cercurile literare din Sankt Petersburg. Principalul s\u0103u interes a constat \u00een elaborarea ideilor sale religioase \u0219i filozofice. El a condamnat capitalismul \u0219i proprietatea privat\u0103 \u0219i a fost un critic ne\u00eenfricat, fapt care, \u00een cele din urm\u0103, a dus \u00een 1901 la excomunicarea sa din Biserica Ortodox\u0103 Rus\u0103. Treptat, p\u0103rerile sale cu privire la r\u0103ul generat de proprietatea privat\u0103, l-au \u00eenstr\u0103inat de so\u021bia sa, de localitatea Yasnaya Polyana, \u0219i de copiii s\u0103i, cu excep\u021bia fiicei sale Alexandra. \u00cen cele din urm\u0103, \u00een anul 1910 i-a p\u0103r\u0103sit pe to\u021bi. A murit la o sta\u021bie de cale ferat\u0103 din Astapovo, \u00een drum spre o m\u0103n\u0103stire.<\/p>\n<p>[14] Dostoievski, Fiodor (1821-1881): A fost un romancier rus, jurnalist \u0219i scriitor de scurte povestiri, a c\u0103rui capacitate de p\u0103trundere psihologic\u0103 \u00een sufletul uman a avut o influen\u021b\u0103 profund\u0103 asupra romanului secolului XX. Romanele sale au anticipat multe dintre ideile lui Nietzsche \u0219i Freud. Romanele lui Dostoievski con\u021bin multe elemente autobiografice, dar \u00een ultima instan\u021b\u0103 acestea se refer\u0103 la problemele morale \u0219i filozofice. El a prezentat modul de interac\u021bionare a personajelor cu opinii sau idei diferite \u00een ceea ce prive\u0219te libertatea de alegere, socialism, ateism, bine \u0219i r\u0103u, fericire \u0219i a\u0219a mai departe. <\/p>\n<p>[15] Anexarea Basarabiei la Rom\u00e2nia: \u00cen zilele haotice ale Revolu\u021biei Sovietice, adunarea na\u021bional\u0103 a moldovenilor, convocat\u0103 pe data de 4 decembrie 1917 \u00een ora\u0219ul Chi\u0219in\u0103u, a decis proclamarea unui stat moldovenesc independent. \u00cen scopul \u00eempiedic\u0103rii realiz\u0103rii aspira\u021biilor de autonomie a \u021binutului, \u00een 1918, \u00een luna ianuarie  Rusia a ocupat capitala Moldovei. La rug\u0103mintea disperat\u0103 a Moldovei, armata Rom\u00e2niei vecine a intrat \u00een Chi\u0219in\u0103u \u00een aceea\u0219i lun\u0103, recucerind ora\u0219ul de la bol\u0219evici. Acesta a fost un pas decisiv spre unirea cu Rom\u00e2nia: moldovenii au acceptat anexarea f\u0103r\u0103 a \u00eenainta vre-o condi\u021bie prealabil\u0103. <\/p>\n<p>[16] Nume obi\u0219nuit: Se au \u00een vedere prenumele rusificate sau numele ruse\u0219ti, folosite de evrei \u00een via\u021ba de zi cu zi \u0219i adoptate \u00een documentele oficiale. Rusificarea prenumelor a fost una dintre manifest\u0103rile asimil\u0103rii evreilor din localit\u0103\u021bile ruse la \u00eenceputul secolului al XIX-lea \u0219i al XX-lea. \u00cen unele cazuri, erau rusificate doar ortografia \u0219i pronun\u021bia numelor evreie\u0219ti (de exemplu, Isaac \u00een loc de Yitskhak; Boris \u00een loc de Borukh), \u00een timp ce \u00een alte cazuri numele tradi\u021bionale evreie\u0219ti erau \u00eenlocuite cu nume ruse\u0219ti care sunau similar (de exemplu, Eugenia \u00een loc de Ghita; Yury \u00een loc de Yuda). C\u00e2nd, pe la sf\u00e2r\u0219itul anilor 1940,  \u00een URSS s-a intensificat antisemitismul de stat, majoritatea p\u0103rin\u021bilor evrei, \u00een vederea evit\u0103rii discrimin\u0103rii, au \u00eencetat s\u0103 le mai dea copiilor nume tradi\u021bionale evreie\u0219ti.<\/p>\n<p>[17] Cuzist: Membru al organiza\u021biei fasciste rom\u00e2ne\u0219ti numit\u0103 dup\u0103 Alexandru C. Cuza, unul dintre cei mai ferven\u021bi lideri fasci\u0219ti din Rom\u00e2nia, care era cunoscut pentru \u0219ovinismul \u0219i antisemitismul s\u0103u nemilos. \u00cen 1919 Cuza a fondat organiza\u021bia LANC, care \u00een anul 1935 a devenit Partidul Na\u021bional Cre\u0219tin cu un program antisemit.<\/p>\n<p>[18] Legiunea Arhanghelului Mihail (cunoscut\u0103 \u0219i sub numele de Mi\u0219carea Legionar\u0103): Era o mi\u0219care fondat\u0103 \u00een 1927 de C.Z. Codreanu. Aceast\u0103 mi\u0219care extremist\u0103, na\u021bionalist\u0103, antisemit\u0103 \u0219i xenofob\u0103 avea ca scop excluderea celor care aveau puncte de vedere cu privire la  problemele politice \u0219i rasiale diferite de cele promovate de mi\u0219carea lor. Legiunea era organizat\u0103 \u00een a\u0219a-numitele cuiburi \u0219i practica ritualuri mistice, care erau considerate de c\u0103tre membrii mi\u0219c\u0103rii drept o cale spre atingerea unei regener\u0103ri spirituale na\u021bionale. Aceste ritualuri aveau la baza lor folclorul rom\u00e2nesc \u0219i tradi\u021biile istorice. Legionarii au fondat Garda de Fier ca o organiza\u021bie terorist\u0103, care desf\u0103\u0219ura activit\u0103\u021bi teroriste \u0219i crime politice. O mi\u0219care politic\u0103 paralel\u0103 Mi\u0219c\u0103rii Legionare era \u201dTotul pentru \u021aar\u0103\u201d, care a reprezentat mi\u0219carea legionar\u0103 \u00een alegerile parlamentare. Adep\u021bii Mi\u0219c\u0103rii Legionare erau recruta\u021bi dintre tinerii intelectuali, studen\u021bi, clerici ortodoc\u0219i \u0219i \u021b\u0103rani. Mi\u0219carea a fost interzis\u0103 de regele Carol al II-lea \u00een 1938. <\/p>\n<p>[19] Sionismul revizionist: Mi\u0219carea a fost fondat\u0103 \u00een 1925 \u0219i era condus\u0103 de Vladimir Jabotinsky. Promova revizuirea principiilor sionismului politic, elaborate de Theodor Herzl, p\u0103rintele sionismului. Principalele obiective ale revizioni\u0219tilor erau s\u0103 fac\u0103 presiuni asupra Marii Britanii \u00eenc\u00e2t s\u0103 fie construit\u0103 o statalitate evreiasc\u0103 pe ambele maluri ale r\u00e2ului Iordan, s\u0103 fie instaurat\u0103 o majoritate evreiasc\u0103 \u00een Palestina, s\u0103 fie re\u00eenfiin\u021bate regimentele evreie\u0219ti \u0219i s\u0103 fie ini\u021biat\u0103 preg\u0103tirea militar\u0103 a tinerilor. Sioni\u015ftii revizioni\u015fti au format nucleul a ceea ce mai t\u00e2rziu, dup\u0103 ob\u021binerea independen\u0163ei Israelului, urma s\u0103 devin\u0103 Partidul Herut (Libertatea). \u00cencep\u00e2nd cu anii 1970, acest partid a devenit componenta central\u0103 a Partidului Likud, cel mai mare partid israelian de dreapta.<\/p>\n<p>[20] Organiza\u021bia Unional\u0103 de pionieri: era o organiza\u021bie comunist\u0103 pentru adolescen\u021bii cu v\u00e2rsta \u00eentre zece \u0219i cincisprezece ani (cf: boy-\/ girlscouts \u00een SUA). Organiza\u021bia avea scopul de a educa tinerele genera\u021bii \u00een conformitate cu idealurile comuniste, de a preg\u0103ti pionierii pentru a deveni ulterior membri ai Komsomolului \u0219i mai t\u00e2rziu \u2013 membri ai Partidului Comunist. \u00cen Uniunea Sovietic\u0103, to\u021bi adolescen\u021bii erau pionieri. <\/p>\n<p>[21] Molotov, V.P. (1890-1986): om de stat \u0219i membru al conducerii Partidului Comunist. Din anul 1939 &#8211; Ministrul al Afacerilor Externe. Pe 22 iunie 1941 Molotov a fost cel care la radio a informat popula\u021bia despre atacul german asupra URSS. Dup\u0103 r\u0103zboi el \u0219i Eden au elaborat textul acordului procentual cu privire la sferele de influen\u021b\u0103 sovietice \u0219i occidentale \u00een noua Europ\u0103. <\/p>\n<p>[22] Armata Sovietic\u0103: For\u021bele armate ale Uniunii Sovietice, numit\u0103 ini\u021bial Armata Ro\u0219ie \u0219i \u00een februarie 1946 redenumit\u0103 Armata Sovietic\u0103. Dup\u0103 venirea la putere a bol\u0219evicilor, \u00een noiembrie 1917 au \u00eenceput s\u0103 fie organizate echipe ale armatei muncitorilor, a\u0219a numitele G\u0103rzi Ro\u0219ii, \u00een care muncitorii \u0219i \u021b\u0103ranii erau recruta\u021bi ca voluntari. Comandan\u021bii erau fie ale\u0219i dintre fo\u0219tii ofi\u021beri \u0219i solda\u021bi \u021bari\u0219ti, fie c\u0103 erau nemijlocit numi\u021bi de c\u0103tre Comitetul Militar \u0219i Revolu\u021bionar al Partidului Comunist. La \u00eenceputul anului 1918 guvernul bol\u0219evic a emis un decret privind \u00eenfiin\u021barea Armatei Ro\u0219ii a Muncitorilor \u0219i \u021a\u0103ranilor \u0219i a fost introdus\u0103 \u00eenrolarea obligatorie a b\u0103rba\u021bilor \u00eentre 18 \u0219i 40 de ani. \u00cen 1918, num\u0103rul total al recruta\u021bilor era de 100 de mii de ofi\u021beri \u0219i 1,2 milioane de solda\u021bi. Au fost restabilite \u0219colile \u0219i academiile militare de preg\u0103tire a ofi\u021berilor. \u00cen anul 1925 a fost adoptat\u0103 legea cu privire la serviciul militar obligatoriu \u0219i a fost introdus\u0103 recrutarea anual\u0103. Durata serviciului militar a fost stabilit\u0103 \u00een modul urm\u0103tor: 2 ani \u00een G\u0103rzile Ro\u0219ii; 3 ani &#8211; pentru ofi\u021berii subalterni de avia\u021bie \u0219i flot\u0103; 25 de ani &#8211; pentru ofi\u021berii cu grad mediu \u0219i superior. Persoanele care proveneau din clasele exploatatoare (fo\u0219ti nobili, negustori, ofi\u021beri ai armatei \u021bariste, preo\u021bi, proprietari de fabrici, etc. \u0219i copiii acestora), precum \u0219i a\u0219a zi\u0219ii kulaci (\u021b\u0103ranii boga\u021bi) \u0219i cazacii nu erau recruta\u021bi \u00een armat\u0103. Prin Legea adoptat\u0103 \u00een 1939 s-au anulat restric\u021biile privind \u00eenrolarea \u00een armat\u0103 a b\u0103rba\u021bilor care proveneau dintr-o serie de p\u0103turi sociale; studen\u021bii nu erau \u00eenrola\u021bi \u00een armat\u0103 dar urmau anumite preg\u0103tiri militare \u00een cadrul institu\u021biilor de \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt. Pe data de 22 iunie 1941 s-a declan\u0219at Marele R\u0103zboi Patriotic \u0219i \u00eenrolarea \u00een armat\u0103 a devenit exclusiv obligatorie. Mai \u00eent\u00e2i, \u00een iunie-iulie 1941 a avut loc o mobilizare general\u0103 \u0219i total\u0103 a b\u0103rba\u021bilor, precum \u0219i o mobilizarea par\u021bial\u0103 a femeilor. Apoi a \u00eenceput recrutarea anual\u0103 a b\u0103rba\u021bilor care aveau 18 ani \u00eemplini\u021bi. La sf\u00e2r\u0219itul celui de-al Doilea R\u0103zboi Mondial Armata Ro\u0219ie num\u0103ra peste 11 milioane de oameni \u0219i a \u00eenceput procesul de demobilizare. C\u0103tre \u00eenceputul anului 1948, armata sovietic\u0103 era redus\u0103 la 2 milioane 874 mii de oameni. Tinerii \u00een v\u00e2rst\u0103 de \u00eenrolare \u00een armat\u0103 erau trimi\u0219i la lucr\u0103rile de restaurare din mine, la \u00eentreprinderile industriei grele \u0219i pe \u0219antiere. \u00cen 1949 a fost adoptat\u0103 o nou\u0103 lege cu privire la serviciul militar general, conform c\u0103reia termenul de serviciu militar \u00een cadrul trupelor terestre \u0219i celor din avia\u021bie era de 3 ani \u0219i \u00een marina de 4 ani. Tinerii cu studii medii, at\u00e2t civili, c\u00e2t \u0219i militari, cu v\u00e2rsta \u00eentre 17-23 de ani erau admi\u0219i la studii \u00een \u0219colile militare de ofi\u021beri. \u00cen 1968, durata serviciului militar a fost redus\u0103 la 2 ani \u00een trupele terestre \u0219i la 3 ani \u00een marin\u0103. Acest sistem de recrutare \u00een armat\u0103 a r\u0103mas \u00een  esen\u021b\u0103 ne-schimbat p\u00e2n\u0103 la destr\u0103marea Armatei Sovietice (1991-1993).<\/p>\n<p>[23] Moldova: este o regiune istoric\u0103 amplasat\u0103 \u00eentre Carpa\u021bii Orientali \u0219i \u00eentre r\u00e2urile Nistru \u0219i Marea Neagr\u0103. \u00cen prezent este un stat contemporan, \u00eenvecinat cu Rom\u00e2nia \u0219i Ucraina. Moldova a fost pentru prima dat\u0103 men\u021bionat\u0103  \u00een scrierile din secolul al XIV-lea, pe la sf\u00e2r\u0219itul invaziei mongole, ca marchizat de Est al Regatului Ungariei. Timp de o perioad\u0103 \u00eendelungat\u0103 Principatul Moldovei era tributar fie al Poloniei, fie al Ungariei p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u00een anul 1512 Imperiul Otoman a ocupat acest teritoriu. Sultanii st\u0103p\u00e2neau indirect Moldova, desemn\u00e2nd un prin\u021b al Moldovei cu drept de guvernare a principatului vasal. Ini\u021bial, p\u00e2n\u0103 la \u00eenceputul secolului al XVIII-lea, ace\u0219ti prin\u021bi, desemna\u021bi de sultan, erau boieri moldoveni, dar mai t\u00e2rziu erau greci (fanario\u021bi). \u00cen 1812, \u021barul Alexandru I a ocupat partea de est a Moldovei (\u00eentre r\u00e2urile Prut \u0219i Nistru \u0219i Marea Neagr\u0103) \u0219i a anexat-o la Imperiului s\u0103u cu numele de Basarabia. \u00cen 1859, restul Moldovei s-a contopit cu \u021aara Rom\u00e2neasc\u0103. \u00cen 1862, noua \u021bar\u0103 creat\u0103 avea numele Rom\u00e2nia, \u0219i ulterior a fost recunoscut\u0103 la nivel interna\u021bional prin Tratatul de la Berlin din 1878. Basarabia s-a unit cu Rom\u00e2nia dup\u0103 Primul R\u0103zboi Mondial dar \u00een 1940 a fost recucerit\u0103 de Uniunea Sovietic\u0103. Republica Sovietic\u0103 Socialist\u0103 Moldoveneasc\u0103 \u0219i-a rec\u00e2\u0219tigat independen\u021ba dup\u0103 destr\u0103marea Uniunii Sovietice \u00een 1991 \u0219i \u00een prezent se nume\u0219te Republica Moldova.<\/p>\n<p>[24] Komsomol: Organiza\u021bie politic\u0103 a tinerilor comuni\u0219ti, creat\u0103 \u00een 1918. Sarcina Komsomolului era s\u0103 r\u0103sp\u00e2ndeasc\u0103 ideile comunismului \u0219i s\u0103 implice tinerii muncitori \u0219i \u021b\u0103rani \u00een construirea Uniunii Sovietice. De asemenea, Komsomolul urm\u0103rea s\u0103 realizeze o educa\u021bie comunist\u0103 prin implicarea tinerilor muncitori \u00een lupta politic\u0103, care se  completata cu o educa\u021bie teoretic\u0103. Komsomolul era mai popular dec\u00e2t Partidul Comunist deoarece, av\u00e2nd scopul s\u0103u de educa\u021bie, putea accepta \u00een r\u00e2ndurile sale tineri proletari neini\u021bia\u021bi, \u00een timp ce membrii de partid trebuiau s\u0103 aib\u0103 cel pu\u021bin o minim\u0103 calificare politic\u0103.<\/p>\n<p>[25] Odessa: Comunitatea evreiasc\u0103 din Odessa, dup\u0103 m\u0103rime, era cea de a doua comunitate evreiasc\u0103 din Rusia. Conform recens\u0103m\u00e2ntului din anul 1897, \u00een Odessa erau 138.935 de evrei, ceea ce constituia 34,41 la sut\u0103 din popula\u021bia ora\u0219ului. \u00cen Odessa existau 7 sinagogi mari \u0219i 49 de case de rug\u0103ciune. \u00cen 19 case de rug\u0103ciune existau predicatori.<\/p>\n<p>[26] Sistemul de cartele: Sistemul de cartele alimentare avea menirea s\u0103 reglementeze distribu\u021bia alimentelor \u0219i a bunurilor de consum \u0219i a fost introdus \u00een URSS \u00een 1929 dat fiind deficitului extrem de bunuri de consum \u0219i de alimente. Sistemul a fost anulat \u00een 1931. \u00cen 1941, cartelele alimentare au fost reintroduse pentru a \u021bine eviden\u021ba aprovizion\u0103rii cu alimente a popula\u021biei, precum \u0219i a distribuirii \u0219i reglement\u0103rii acesteia. Sistemul de cartele acoperea doar principalele produse alimentare precum p\u00e2inea, carnea, uleiul, zah\u0103rul, sarea, cerealele etc. Ra\u021biile variau \u00een func\u021bie de grupul social din care f\u0103cea parte persoana \u0219i \u00een func\u021bie de munca pe care o realiza. Muncitorii din industria grea \u0219i din \u00eentreprinderile de ap\u0103rare primeau o ra\u021bie zilnic\u0103 de 800 g (mineri &#8211; 1 kg) de p\u00e2ine de persoan\u0103; lucr\u0103torii din alte industrii primeau 600 g de p\u00e2ine de persoan\u0103. Lucr\u0103torii non-manuali primeau 400 sau 500 g de p\u00e2ine \u00een func\u021bie de importan\u021ba \u00eentreprinderii lor, iar copiii primeau 400 g de p\u00e2ine. Se va men\u021biona c\u0103 sistemul de cartele era destinat doar muncitorilor din industrie \u0219i locuitorilor ora\u0219elor, \u00een timp ce locuitorii satelor nu au beneficiat niciodat\u0103 de aprovizion\u0103ri de acest fel. Sistemul de cartele a fost anulat \u00een anul 1947.<\/p>\n<p>[27] Comitetul Evreiesc Anti-Fascist (JAC): A fost format \u00een luna aprilie 1942 \u00een ora\u0219ul Kuibyshev. Organiza\u021bia era menit\u0103 s\u0103 serveasc\u0103 intereselor politicii externe sovietice \u0219i ale armatei sovietice prin propagand\u0103 \u00een mass-media, precum \u0219i prin stabilirea contactelor personale cu evreii din str\u0103in\u0103tate, \u00een special cu cei din Marea Britanie \u015fi Statele Unite. Pre\u0219edintele JAC a fost Solomon Mikhoels, un actor celebru \u0219i regizor al Teatrului Idi\u0219 de Stat din Moscova. Un an mai t\u00e2rziu dup\u0103 \u00eenfiin\u021barea sa, JAC a fost mutat la Moscova \u0219i p\u00e2n\u0103 la ocupa\u021bia german\u0103 a devenit unul dintre cele mai importante centre ale culturii iudaice \u0219i ale literaturii idi\u0219. JAC difuza propagand\u0103 pro-sovietic\u0103 spre publicul de peste hotare de c\u00e2teva ori pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, prin care le comunica despre absen\u021ba antisemitismului \u0219i despre marile eforturi anti-naziste pe care le realiza armata sovietic\u0103. \u00cen anul 1948  Mikhoels a fost asasinat de agen\u021bii secre\u021bi ai lui Stalin \u0219i, ca parte a unei noi campanii antisemite oficiale recent lansate, \u00een luna noiembrie a acelui an JAC a fost desfiin\u021bat \u0219i majoritatea membrilor acestei organiza\u021bii au fost aresta\u021bi.<\/p>\n<p>[28] Complotul medicilor: Complotul medicilor se considera o pretins\u0103 conspira\u021bie a unui grup de medici din Moscova de ucidere a oficialilor de rang \u00eenalt din guvern \u0219i din partid. \u00cen luna ianuarie a anului 1953 presa sovietic\u0103 informa despre faptul c\u0103 nou\u0103 medici, dintre care \u0219ase erau evrei, au fost aresta\u021bi \u0219i \u0219i-au m\u0103rturisit vinov\u0103\u021bia. \u00centruc\u00e2t Stalin a murit \u00een martie 1953, procesul n-a mai avut loc niciodat\u0103. Ziarul oficial al Partidului, Pravda, a anun\u021bat ulterior c\u0103 acuza\u021biile aduse medicilor au fost false \u0219i c\u0103 m\u0103rturiile acestora au fost ob\u021binute prin tortur\u0103. Acest caz a fost unul dintre cele mai grave incidente antisemite din timpul conducerii lui Stalin. \u00cen discursul s\u0103u secret la cel de-al XX-lea Congres al Partidului din anul 1956, Hru\u0219ciov a men\u021bionat faptul c\u0103 Stalin inten\u021biona s\u0103 foloseasc\u0103 acel Complot \u00een scop de epurare a conducerii sovietice de v\u00e2rf.<\/p>\n<p>[29] Angajarea obligatorie la locul de munc\u0103 \u00een URSS: Absolven\u021bii institu\u021biilor de \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt superior trebuiau, \u00een mod obligatoriu, s\u0103 activeze timp de doi ani \u00eentr-un anumit loc de munc\u0103, propus de institu\u021bia pe care o absolveau. Dup\u0103 terminarea acestei sarcini, tinerilor li se permitea s\u0103 ob\u021bin\u0103 un loc de munc\u0103 \u00een orice ora\u0219 sau organiza\u021bie, la alegerea lor.<\/p>\n<p>[30] Titluri sovietice\/ruse de doctor \u00een \u0219tiin\u021be: Se ob\u021bineau \u00een baza studiilor post universitare din Uniunea Sovietic\u0103 (aspirantura sau ordinatura pentru studen\u021bii la medicin\u0103), care de obicei durau aproximativ trei ani \u0219i care se finalizau cu sus\u021binerea unei diserta\u021bii. Studen\u021bilor care sus\u021bineau aceast\u0103 diserta\u021bie  li se acorda o diplom\u0103 de candidat \u00een \u0219tiin\u021be. Atunci c\u00e2nd o anumit\u0103 persoan\u0103 dorea s\u0103 continue activitatea de cercetare, urm\u0103torul pas era s\u0103 aplice pentru o diplom\u0103 de doctor \u00een \u0219tiin\u021be (doktorantura). Pentru a primi un grad de doctor \u00een \u0219tiin\u021be, persoana trebuia s\u0103 fie implicat\u0103 \u00een mediul academic, s\u0103 publice lucr\u0103ri \u00een mod sistematic \u0219i s\u0103 scrie o diserta\u021bie original\u0103. \u00cen cele din urm\u0103, lui\/ei i se acorda o diplom\u0103 de doctor \u00een \u0219tiin\u021be.<\/p>\n<p>[31] Sholem Aleichem (numele lui Shalom Rabinovich (1859-1916): autor \u0219i umorist al literaturii Idi\u0219, un scriitor prolific de romane, povestiri, foiletoane, recenzii critice \u0219i poeme \u00een idi\u0219, ebraic\u0103 \u0219i rus\u0103. A contribuit, de asemenea,  \u00een mod regulat, cu articole \u00een ziarele cotidiene \u0219i s\u0103pt\u0103m\u00e2nale \u00een limba idi\u0219. \u00cen publica\u021biile sale, el descria via\u021ba evreilor din Rusia, cre\u00e2nd \u00een a\u0219a fel o galerie de personaje excelente. Opera sa de crea\u021bie, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 psihologic\u0103 \u0219i detaliat\u0103, bazat\u0103 pe via\u021ba de zi cu zi, reprezint\u0103 un aliaj de umor \u0219i lirism. A \u00eenfiin\u021bat un anuar literar \u00een idi\u0219 cu denumirea Di Yidishe Folksbibliotek (Biblioteca Popular\u0103 Evreiasc\u0103), cu care dorea s\u0103 contribuie la \u00een\u0103l\u021barea literaturii idi\u0219 dispre\u021buite,  s\u0103 o ridice de la statutul ei meschin \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, s\u0103 lupte cu autorii de literatur\u0103 de prost gust, care au t\u00e2r\u00e2t literatura idi\u0219 la cel mai de jos nivel popular. Primul volum a constituit un punct de cotitur\u0103 \u00een istoria modern\u0103 a literaturii idi\u0219. Sholem Aleichem a murit la New York \u00een 1916. Dup\u0103 moartea sa popularitatea lui s-a extins dincolo de publicul vorbitor de idi\u0219. Unele dintre scrierile sale au fost traduse \u00een majoritatea limbilor europene, iar piesele lui de teatru \u0219i versiunile dramatice din povestirile sale au fost interpretate pe scene din mai multe \u021b\u0103ri. Versiunea dramatic\u0103 a lui Tevye the Dairyman a devenit \u00een anii 1960 un hit interna\u021bional ca muzical (Fiddler on the Roof).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Chi\u0219in\u0103u, Moldova Raisa Roitman locuie\u0219te \u00een apropierea unui parc mare, \u00eentr-un cartier vechi \u0219i frumos al Chi\u0219in\u0103ului [Chi\u0219in\u0103u este capitala Republicii Moldova], construit prin anii 1960. Curtea a\u0219a-zisului bloc \u201dHru\u0219ciovka\u201d [1] este plin\u0103 de copaci verzi. Apartamentul cu dou\u0103 camere al Raisei este bine mobilat. \u00cen prezent ea locuie\u0219te \u00eempreun\u0103 cu fiul ei, apartamentul fiind &#8230; <a title=\"Raisa Roitman\" class=\"read-more\" href=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviuri\/raisa-roitman\/\" aria-label=\"Cite\u0219te mai multe despre Raisa Roitman\">Read more<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":20110,"menu_order":0,"template":"","format":"standard","meta":{"_coblocks_attr":"","_coblocks_dimensions":"","_coblocks_responsive_height":"","_coblocks_accordion_ie_support":"","_uag_custom_page_level_css":"","generate_page_header":"","footnotes":""},"categories":[106,105],"tags":[],"class_list":["post-20150","interviews","type-interviews","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-chisinau-ro","category-republica-moldova","infinite-scroll-item"],"acf":[],"uagb_featured_image_src":{"full":["https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_19_1-scaled-e1649188574808.jpg",2560,1559,false],"thumbnail":["https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_19_1-150x150.jpg",150,150,true],"medium":["https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_19_1-300x183.jpg",300,183,true],"medium_large":["https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_19_1-768x468.jpg",768,468,true],"large":["https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_19_1-1024x624.jpg",1024,624,true],"1536x1536":["https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_19_1-1536x936.jpg",1536,936,true],"2048x2048":["https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/MDARRO_19_1-2048x1247.jpg",2048,1247,true]},"uagb_author_info":{"display_name":"Maximilian von Schoeler","author_link":"https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/author\/mvschoeler\/"},"uagb_comment_info":0,"uagb_excerpt":"Chi\u0219in\u0103u, Moldova Raisa Roitman locuie\u0219te \u00een apropierea unui parc mare, \u00eentr-un cartier vechi \u0219i frumos al Chi\u0219in\u0103ului [Chi\u0219in\u0103u este capitala Republicii Moldova], construit prin anii 1960. Curtea a\u0219a-zisului bloc \u201dHru\u0219ciovka\u201d [1] este plin\u0103 de copaci verzi. Apartamentul cu dou\u0103 camere al Raisei este bine mobilat. \u00cen prezent ea locuie\u0219te \u00eempreun\u0103 cu fiul ei, apartamentul fiind&hellip;","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/interviews\/20150","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/interviews"}],"about":[{"href":"https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/types\/interviews"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/users\/7"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/interviews\/20150\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20152,"href":"https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/interviews\/20150\/revisions\/20152"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media\/20110"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20150"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20150"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20150"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}