{"id":4855,"date":"2017-05-12T16:35:32","date_gmt":"2017-05-12T15:35:32","guid":{"rendered":"http:\/\/trans-history.centropa.org\/?post_type=interviews&#038;p=4855\/"},"modified":"2020-12-04T17:16:05","modified_gmt":"2020-12-04T16:16:05","slug":"ivan-barbul","status":"publish","type":"interviews","link":"https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviuri\/ivan-barbul\/","title":{"rendered":"Ivan Barbul"},"content":{"rendered":"<p><a href=\"http:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/Barbul-MOIBA006-Ivan-Barbul-with-his-relatives-1024x676.jpg\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" class=\"alignnone size-large wp-image-3965\" src=\"http:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/Barbul-MOIBA006-Ivan-Barbul-with-his-relatives-1024x676.jpg\" alt=\"\" width=\"1024\" height=\"676\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/Barbul-MOIBA006-Ivan-Barbul-with-his-relatives-1024x676.jpg 1024w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/Barbul-MOIBA006-Ivan-Barbul-with-his-relatives-300x198.jpg 300w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/Barbul-MOIBA006-Ivan-Barbul-with-his-relatives-768x507.jpg 768w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/Barbul-MOIBA006-Ivan-Barbul-with-his-relatives.jpg 1060w\" sizes=\"auto, (max-width: 1024px) 100vw, 1024px\" \/><\/a><\/p>\n<p><em>Chi\u0219in\u0103u, Moldova<br \/>\n<\/em><\/p>\n<p><strong>Ivan Barbul e un b\u0103rbat \u00eenalt, lat \u00een umeri, care pare mai t\u00e2n\u0103r dec\u00e2t v\u00e2rsta pe care o are. P\u0103rul des e \u00eenc\u0103run\u021bit, are tr\u0103s\u0103turi blajine \u0219i ochi expresivi. Are vocea joas\u0103, ca a unui conferen\u021biar profesionist. Cea mai dramatic\u0103 secven\u021b\u0103 a discu\u021biei noastre a fost relatarea mor\u021bii p\u0103rin\u021bilor, a surorilor \u0219i fra\u021bilor \u00een Holocaust: Ivan Barbul nu a putut s\u0103 \u00ee\u0219i st\u0103p\u00e2neasc\u0103 lacrimile, iar vocea \u00eei tremura. Chiar dac\u0103 i-a fost greu, a insistat s\u0103 relateze istoria p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219it. So\u021bia lui, Liana Degtiar, a stat l\u00e2ng\u0103 el tot timpul discu\u021biei noastre. \u00centruc\u00e2t Ivan are probleme cu inima, era preg\u0103tit\u0103 s\u0103 \u00eei ofere ajutor \u00een orice clip\u0103. Ivan, so\u021bia lui \u0219i fiul lor, Boris Barbul, locuiesc \u00eentr-un apartament spa\u021bios de trei camere \u00een R\u00ee\u0219canovca, un sector verde \u0219i organizat cum se cuvine, construit \u00een Chi\u0219in\u0103u \u00een anii 1960. Apartamentul este mobilat simplu dar confortabil. Familia de\u021bine o colec\u021bie mare de c\u0103r\u021bi ruse\u0219ti: literatur\u0103, lucr\u0103ri \u0219tiin\u021bifice \u0219i c\u0103r\u021bi de fizic\u0103 \u0219i matematic\u0103. To\u021bi membri familiei sunt implica\u021bi \u00een \u0219tiin\u021b\u0103. Se poate vedea c\u0103 se iubesc: se poart\u0103 unii cu al\u021bii cu delicate\u021be \u0219i au un sim\u021b al umorului bine dezvoltat.<\/strong><\/p>\n<hr \/>\n<div  class=\"lgc-column lgc-grid-parent lgc-grid-50 lgc-tablet-grid-50 lgc-mobile-grid-100 lgc-equal-heights \"><div  class=\"inside-grid-column\">\n<h3>Cuprins<\/h3>\n<p><a href=\"#istoria-familiei\">Istoria familiei<\/a><br \/>\n<a href=\"#copilaria\">Copil\u0103ria<\/a><br \/>\n<a href=\"#in-timpul-razboiului\">\u00cen timpul r\u0103zboiului<\/a><br \/>\n<a href=\"#dupa-razboi\">Dup\u0103 r\u0103zboi<\/a><br \/>\n<a href=\"#glosar\">Glosar<\/a><\/p>\n<p><\/p><\/div><\/div>\n<div  class=\"lgc-column lgc-grid-parent lgc-grid-50 lgc-tablet-grid-50 lgc-mobile-grid-100 lgc-equal-heights \"><div  class=\"inside-grid-column\">\n<h3>Informa\u021bii despre interviu<\/h3>\n<p>Povestitor: Ivan Barbul<br \/>\nInterviator: Nathalia Fomina<br \/>\nData interviului: Iunie 2004<br \/>\nLoc: Chi\u015fin\u0103u, Moldova <\/p><\/div><\/div><div class=\"lgc-clear\"><\/div>\n<hr \/>\n<div id='gallery-1' class='gallery galleryid-4855 gallery-columns-6 gallery-size-thumbnail'><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon portrait'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/ivan-barbul\/moiba001\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA001-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-9690\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA001-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA001-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-9690'>\n\t\t\t\tThis is my older brother Abram Rybakov. This photo was taken in Kishinev in 1935.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon portrait'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/ivan-barbul\/moiba002\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA002-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-9696\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA002-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA002-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-9696'>\n\t\t\t\tThis is me, Ivan Barbul, with my sisters. This photo was taken in Rezina in 1936. From left to right: Betia Rybakova, Riva Rybakova, Nehoma Abramovich. My sister Nehoma was born in 1922, Riva in 1924, then came Betia in 1926.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon portrait'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/ivan-barbul\/moiba003\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA003-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-9702\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA003-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA003-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-9702'>\n\t\t\t\tThis is my younger brother Shmil Rybakov. This photo was taken in Rezina in 1937. My sister Anyuta Rabinovich gave me this photo.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon portrait'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/ivan-barbul\/moiba004\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA004-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-9708\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA004-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA004-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-9708'>\n\t\t\t\tThis is my sister Riva Rybakova (left) and my brothers Moisey (right) and Shmil (in the center) Rybakov. This photo was taken in Rezina in 1939. \n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon landscape'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/ivan-barbul\/moiba005\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA005-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-9714\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA005-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA005-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-9714'>\n\t\t\t\tThis is my sister Nehoma Abramovich with my brother Moisey Rybakov, his wife Nina and son Grigoriy. This photo was taken in Kishinev in the 1940s.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon landscape'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/ivan-barbul\/moiba006\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA006-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-9720\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA006-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA006-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-9720'>\n\t\t\t\tThis is me, Ivan Barbul, with my relatives. This photo was taken in Kishinev in 1962. From left to right sitting: my brother Moisey&#8217;s wife Nina, his daughter Faina, my sister Anyuta Rabinovich, my wife Liana Degtiar. Standing, from left to right: my brother Moisey Rybakov, my sister Nehoma Abramovich, and I, Ivan Barbul. This photo was taken on the occasion of Anyuta&#8217;s visit from Israel.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon landscape'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/ivan-barbul\/moiba007\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA007-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-9726\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA007-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA007-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-9726'>\n\t\t\t\tThis is me, Ivan Barbul (second on the right), with postgraduates of the Academy of Pedagogical Sciences. This photo was taken in Moscow in 1965. We were photographed in the yard of our hostel in Moscow.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon landscape'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/ivan-barbul\/moiba008\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA008-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-9732\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA008-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA008-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-9732'>\n\t\t\t\tThis is me with my family on vacation. This photo was taken in Odessa in the 1970s. From left to right: my father-in-law Elih Degtiar, my mother-in-law Sophia Degtiar, my son Alexandr Barbul, me holding my son Boris Barbul, and my wife Liana Degtiar. Our family was photographed during our vacation at the seashore.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon landscape'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/ivan-barbul\/moiba009\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA009-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-9738\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA009-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA009-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-9738'>\n\t\t\t\tThis is me and my wife Liana Degtiar. This photo was taken in Kishinev in 1987. We were photographed at a birthday party of one of our friends. \n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon landscape'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/ivan-barbul\/moiba010\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA010-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-9744\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA010-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA010-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-9744'>\n\t\t\t\tThis is me (1st on the left), with my brother Moisey Rybakov (3rd on the left), and my sisters Anyuta Rabinovich (sitting) and Nehoma Abramovich (1st on the right). This photo was taken during my visit in Israel in Rishon Le Zion in 1995.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon landscape'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/ivan-barbul\/moiba011\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA011-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-9750\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA011-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA011-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-9750'>\n\t\t\t\tThis is me (1st on the right), my wife Liana Degtiar with my friends Yefim and Bella Nilva. This photo was taken in Odessa in 1998. We were photographed on 9th May, Victory Day, which we always celebrate with the Nilva family in Odessa or Kishinev. \n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure><figure class='gallery-item'>\n\t\t\t<div class='gallery-icon portrait'>\n\t\t\t\t<a href='https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviews\/ivan-barbul\/moiba012\/#main'><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA012-150x150.jpg\" class=\"attachment-thumbnail size-thumbnail\" alt=\"\" aria-describedby=\"gallery-1-9756\" srcset=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA012-150x150.jpg 150w, https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA012-45x45.jpg 45w\" sizes=\"auto, (max-width: 150px) 100vw, 150px\" \/><\/a>\n\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<figcaption class='wp-caption-text gallery-caption' id='gallery-1-9756'>\n\t\t\t\tThis is me opening a Congress of former prisoners of ghettos and camps. This photo was taken in Kishinev in 2001.\n\t\t\t\t<\/figcaption><\/figure>\n\t\t<\/div>\n\n<hr \/>\n<h2 id=\"istoria-familiei\">Istoria familiei<\/h2>\n<p>Numele str\u0103bunicului meu matern a fost Abram Shafershuper. Unchiul meu Yoil, fratele mamei, mi-a spus c\u0103 str\u0103bunicul meu a fost militar \u00een armata \u021barist\u0103 timp de 25 de ani, c\u00e2ndva la sf\u00e2r\u0219itul secolului 18 sau \u00eenceputul secolului 19. Nu \u0219tiu dac\u0103 str\u0103bunicul a fost cantonist [1], ori dac\u0103 a fost recrutat pentru serviciu militar activ c\u00e2nd a devenit major. C\u00e2nd a fost l\u0103sat la vatr\u0103, \u021barul i-a acordat un lot de p\u0103m\u00e2nt \u00een Basarbia [2], \u00een satul \u021aarevca l\u00e2ng\u0103 Rezina. Familia mamei provine din \u021aarevca. Unchiul Yoil mi-a povestit c\u0103 str\u0103bunicul a fost un om extrem de puternic. \u00cen vremea aceea se organizau regulat competi\u021bii \u00eentre cei mai puternici b\u0103rba\u021bi din sat, iar str\u0103bunicul meu era imbatabil. Aceste lupte trebuie s\u0103 fi fost foarte violente, fiindc\u0103 str\u0103bunicul a fost ucis \u00eentr-una dintre ele. Bunicul meu, Moisey Shafershuper, s-a mutat \u00een Rezina [O provincie din Basarabia din districtul Orhei. Conform reces\u0103m\u00e2ntului din 1897 Rezina avea 3,653 de locuitori, din care 3,182 erau evrei]. De\u021binea un lot de p\u0103m\u00e2nt, pe care cultiva struguri. Bunicul a murit \u00eenainte de na\u0219terea mea. Cred c\u0103 prin anii 1910. Fratele meu s-a n\u0103scut \u00een 1918 \u0219i i s-a pus numele Moisey dup\u0103 bunicul meu.<\/p>\n<p>Pe bunica mea, Etl Shafershuper, am cunoscut-o bine. Ea s-a n\u0103scut \u00een Balta [regiunea Odessa, Ucraina], \u00een familia lui Alper Neerman. Bunica a fost scund\u0103 \u0219i scump\u0103 ca toate bunicile. Purta \u00eentotdeauna batic. \u00cemi amintesc c\u0103 cultiva struguri. Noi, copiii, obi\u0219nuiam s\u0103 mergem \u00een vie ca s\u0103 culegem struguriii cei mai cop\u021bi. Strugurii erau folosi\u021bi pentru ob\u021binerea vinului, pe care bunica \u00eel vindea. A avut \u0219i o vac\u0103. C\u00e2nd o mulgea, obi\u0219nuiam s\u0103 bem lapte proasp\u0103t direct din g\u0103leat\u0103. Bunica avea o cas\u0103 frumoas\u0103 cu dou\u0103 etaje pe malul Nistrului. Casa era \u00eentotdeanua \u00eenv\u0103luit\u0103 de un miros delicios de m\u00e2ncare \u0219i de lapte proasp\u0103t. \u00cen subsol aveau o pivni\u021b\u0103 de vinuri. Fiicele bunicii mele \u0219i familiile lor locuiau la primul etaj, iar bunica locuia la al doilea etaj. Bunica mea respecta cu stricte\u021be tradi\u021biile evreie\u0219ti \u0219i a\u0219a f\u0103ceau \u0219i fiicele ei. Nimeni nu lucra de Sabat. Aprindeau lum\u0103n\u0103ri. Bunica a murit \u00een timpul Marelui R\u0103zboi Patriotic [3], \u00eentr-un centru de evacuare, unde l-a luat pe unul dintre copii ei cu ea. Bunica Etl a avut \u0219apte copiii. Cunosc foarte pu\u021bin despre ei.<\/p>\n<p>Urm\u0103toarea fiic\u0103 a bunicii mele, mai t\u00e2n\u0103r\u0103 dec\u00e2t mama mea, a fost Zlota. A fost c\u0103s\u0103torit\u0103 \u0219i a tr\u0103it \u00eempreun\u0103 cu familia ei \u00een casa bunicii. Cred c\u0103 a avut un fiu. \u00cemi amintesc c\u0103 a era bolnav, avea un tip de isterie. Avea crize. O dat\u0103, \u00een timpul unei vizite, nu mi s-a permis s\u0103 intru \u00een camera lui: o femeie b\u0103tr\u00e2n\u0103 \u00eencerca s\u0103-l dezlege de un deochi. A trebuit s\u0103 a\u0219tept p\u00e2n\u0103 a terminat desc\u00e2ntecul. M\u0103tu\u0219a Zlota a murit \u00een timpul evacu\u0103rii din timpul Marelui R\u0103zboi Patriotic. Nu \u0219tiu am\u0103nunte despre ce s-a \u00eent\u00e2mplat.<\/p>\n<p>Yankel, fratele mamei, a murit \u00een 1937. At\u00e2t e tot ce \u0219tiu despre el. Nici despre sora mamei mele, Anna, nu de\u021bin nici o informa\u021bie. Shmil, alt frate al mamei, s-a n\u0103scut \u00een 1903. A fost un om bogat. De\u021binea o brut\u0103rie. Numele so\u021biei lui a fost Haya. Fiul lor, Semyon, era mai \u00een v\u00e2rst\u0103 dec\u00e2t mine cu cinci ani. Tot ce \u0219tiu despre Mariasa, sora mamei mele, esta c\u0103 s-a n\u0103scut \u00een 1906 \u0219i c\u0103 \u00eenainte de r\u0103zboi a locuit \u00een casa bunicii.<\/p>\n<p>Yoil, fratele cel mai mic al mamei, s-a n\u0103scut \u00een 1907. A fost comerciant de f\u0103in\u0103 p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd Basarabia a fost anexat\u0103 de c\u0103tre Uniunea Sovietice [vezi Anexarea Basarabiei de c\u0103tre Uniunea Sovietic\u0103] [4]. \u0218i so\u021bia lui, Riva, s-a n\u0103scut \u00een Rezina. P\u0103rin\u021bii ei locuiau \u00eentr-o cas\u0103 mare de piatr\u0103 \u00een cartierul nostru. Dup\u0103 r\u0103zboi l-am \u00eent\u00e2lnit pe unchiul Yoil \u00een Cern\u0103u\u021bi. El a fost cel care mi-a povestit foarte multe lucruri despre istoria familiei. \u00cen timpul r\u0103zboiului unchiul Yoil \u0219i-a scurtat numele de familie de la Shafershuper la Shuper. Mai t\u00e2rziu, Yoil \u00eempreun\u0103 cu familia lui s-au mutat la New York, SUA. Unchiul meu a murit \u00een 2001. Riva \u0219i fiul ei Mihail tr\u0103iesc \u00een New York. Primim de la ea scrisori \u00een limba rus\u0103.<\/p>\n<p>Mama mea, Feiga Rybakova, a fost cea mai mare dintre copiii. S-a n\u0103scut \u00een Rezina \u00een 1899. A fost \u00eenalt\u0103, supl\u0103 \u0219i lini\u0219tit\u0103. Nu \u0219tiu c\u00e2t de educat\u0103 era. Putea citi \u0219i vorbi \u00een idi\u0219, \u00een rus\u0103 \u0219i ebraic\u0103. Nu \u0219tiu cum s-au \u00eent\u00e2lnit p\u0103rin\u021bii mei. Tat\u0103l meu provenea din R\u00eebni\u021ba, un ora\u0219 pe malul opus al Nistrului [pe malul st\u00e2ng al Nistrului, regiunea Transnistriei]. Cred c\u0103 se cuno\u0219teau de ceva vreme \u00eenainte ca s\u0103 se c\u0103s\u0103toreasc\u0103.<\/p>\n<p>\u0218tiu foarte pu\u021bine lucruri despre p\u0103rin\u021bii tat\u0103lui meu. Tat\u0103l lui, Samuel Rybakov, a tr\u0103it \u00een R\u00e2bni\u021ba. La \u00eenceputul secolului 20 a emigrat \u00een SUA. Bunicul meu s-a c\u0103s\u0103torit de dou\u0103 ori. S-a rec\u0103s\u0103torit dup\u0103 ce prima lui so\u021bie a murit. Bunicul meu a avut mai mul\u021bi copiii \u00een SUA, dar nu am reu\u0219it s\u0103 \u00eei localizez. Nu \u0219tiu nimic nici despre prima lui so\u021bie, mama tat\u0103lui meu. Fratele mai mare al tat\u0103lui meu, Peisach Rybakov, a locuit \u00een Odesa [\u00een prezent Ucraina], la fel ca \u0219i sora tat\u0103lui meu, Sheiva. Numele so\u021bului ei era Grisha [nume de alint pentru Grigoriy] Kolker. Fiica lor s-a numit Polina. Nu am avut nicio leg\u0103tur\u0103 cu ei \u00eenainte de 1940, c\u00e2nd Basarabia apar\u021binea Rom\u00e2niei Mari.<\/p>\n<p>Tat\u0103l meu, Gersh Rybakov, s-a n\u0103scut \u00een 1894. A terminat \u0219coala \u00een Rusia \u021barist\u0103. Putea citi \u0219i scrie \u00een rus\u0103, era o persoan\u0103 educat\u0103 \u0219i avea acas\u0103 o colec\u021bie de car\u021bi \u00een limba rus\u0103. Tat\u0103l meu trebuie s\u0103 fi terminat ie\u0219iva, fiindc\u0103 era \u00eenv\u0103\u021b\u0103tor la heder \u00een Rezina \u0219i cuno\u0219tea limba ebraic\u0103. Unchiul Yoil mi-a spus c\u0103 \u00een 1914, c\u00e2nd a izbucnit Primul R\u0103zboi Mondial, tat\u0103l meu s-a mutat la bunicul Samuel \u00een SUA pentru a fugi de serviciul militar \u00een armata rus\u0103. Mama mea era pe atunci logodnica lui. S-a \u00eentors un an mai t\u00e2rziu \u0219i s-au c\u0103s\u0103torit. Au avut o ceremonie tradi\u021bional\u0103 sub chuppah. Nu ar fi putut fi altfel \u00een acele vremuri. Dup\u0103 nunt\u0103 p\u0103rin\u021bii mei s-au stabilit \u00een Rezina. Nu \u0219tiu cum au supravie\u021buit revolu\u021biei [vezi Revolu\u021bia Rus\u0103 din 1917] [5], dar \u00een 1918, c\u00e2nd Basarabia a fost anexat\u0103 de c\u0103tre Rom\u00e2nia [vezi Anexarea Basarabiei de c\u0103tre Rom\u00e2nia] [6], aveau trei copiii deja: Abram, fiul cel mare, s-a n\u0103scut \u00een 1915, sora mea Anyuta s-a n\u0103scut un an mai t\u00e2rziu, iar fratele meu, Moisey, \u00een 1918. Sora mea Nehoma s-a n\u0103scut \u00een 1922, Riva \u00een 1924, apoi a urmat Betia \u00een 1926, \u0219i Shmil \u00een 1936. Pe 12 decembrie 1929 m-am n\u0103scut eu, \u00een Rezina. P\u0103rin\u021bii mi-au dat numele Isaac.<\/p>\n<p><a href=\"#top\"><i class=\"fa fa-arrow-circle-up\" aria-hidden=\"true\"><\/i> Inapoi sus<\/a><\/p>\n<h2 id=\"copilaria\">Copil\u0103ria<\/h2>\n<p>Rezina era un ora\u0219 evreiesc. Majoritatea popula\u021biei erau evrei. Ora\u0219ul era \u00eenconjurat de sate moldovene\u0219ti: Stocnaia, care era la mai pu\u021bin de 1km dep\u0103rtare; Cernoie de partea cealalt\u0103 a ora\u0219ului \u0219i de r\u00e2ul Ciornaia. Evreii din Rezina erau mai cu seam\u0103 negustori \u0219i me\u0219te\u0219ugari: tinichigii \u0219i croitori. Erau \u0219i medici evrei. Doctorul Grossman locuia aproape de unchiul Yoil, \u00een centrul ora\u0219ului, \u0219i mai era \u0219i doctorul Rapoport, care dupa Marele R\u0103zboi Patriotic s-a mutat \u00een Soroca. \u00cen centrul ora\u0219ului existau magazine, care erau de\u021binute de evrei. Evreii nu lucrau s\u00e2mb\u0103ta \u0219i duminica. Comunitatea evreiasc\u0103 din Rezina era puternic\u0103. Evreii respectau cu stricte\u021be toate tradi\u021biile. Exista \u0219i o pia\u021b\u0103, care mai ales \u00een zilele de t\u00e2rg era aglomerat\u0103. Surorile mele o ajutau pe mama la cump\u0103r\u0103turi. Era \u0219i un bulevard \u00een centrul ora\u0219ului, \u0219i un mic monument, care era dedicat fie \u00een cinstea lui Carol, regele Rom\u00e2niei [vezi regele Carol I] [7], sau a lui \u0218tefan cel Mare [Stefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504)]. \u00cen mahalaua Rezinei pe malul Nistrului exista o gr\u0103din\u0103 mare, de\u021binut\u0103 de mo\u0219ierul Pavlovsky. Trebuie s\u0103 fi fost rus. Locuia \u00een conac doar pe timpul verii. Strada Mostovaia, unde locuiam noi, era paralel\u0103 cu Nistrul, \u0219i apoi era strada Podgornaia \u00een direc\u021bia centrului ora\u0219ului. Prim\u0103vara Nistrul inunda multe str\u0103zi. Dac\u0103 vizitezi acum Rezina, vei vedea c\u0103 ora\u0219ul s-a extins pe deal.<\/p>\n<p>Noi locuiam la primul etaj al unei case cu dou\u0103 etaje. Am cump\u0103rat acest etaj de la propriet\u0103reasa casei, care locuia la etajul al doilea. \u00cens\u0103 ea nu a admis c\u0103 era proprietatea noastr\u0103. \u00cemi amintesc c\u0103 acest lucru reprezenta pentru ea un litigiu \u0219i era o stare destul de \u00eencordat\u0103 \u00eentre noi. P\u0103rin\u021bi m\u0103tu\u0219ii Riva locuiau \u00eentr-o frumoas\u0103 cl\u0103dire de piatr\u0103 cu dou\u0103 etaje, care era situat\u0103 l\u00e2nga casa noastr\u0103. Nu aveam gr\u0103din\u0103 \u0219i nici m\u0103car curte. Exista o \u0219ur\u0103, care era lipit\u0103 de casa noastr\u0103, \u00een care p\u0103rin\u021bii mei cre\u0219teau o capr\u0103. C\u00e2nd au venit vremurile grele, familia a v\u00e2ndut capra. Erau trei sau patru camere, dar doar una dintre ele avea podele de lemn, celelalte erau de ciment. Camerele erau jilave. Aveam o sufragerie mai mare cu o mas\u0103 \u00een mijloc, suficient de mare pentru ca familia noastr\u0103 de zece persoane s\u0103 \u0219ad\u0103 acolo. Foloseam l\u0103mpi cu petrol ca s\u0103 lumin\u0103m camerele. \u00cemi amintesc \u0219i de buc\u0103t\u0103rie, \u00een care aveam o sob\u0103 ruseasc\u0103 uria\u0219\u0103. [8]<\/p>\n<p>Av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 familia noastr\u0103 era numeroas\u0103, nu eram \u00eenst\u0103ri\u021bi. Tat\u0103l meu lucra \u00eentr-un heder \u0219i rudele noastre din SUA ne sus\u021bineau. Tat\u0103l meu d\u0103dea \u0219i lec\u021bii private acas\u0103. Elevii lui erau de diferite v\u00e2rste, dar \u00eenv\u0103\u021bau \u00eempreun\u0103. Tata m\u0103 obliga s\u0103 particip la aceste lec\u021bii \u0219i \u00eemi amintesc c\u0103 to\u021bi elevii erau mai \u00een v\u00e2rst\u0103 dec\u00e2t mine. Probabil c\u0103 p\u0103rin\u021bii b\u0103ie\u021bilor \u0219i comunitatea \u00eel pl\u0103teau pe tata pentru munca lui. \u00cenc\u0103 \u00eent\u00e2lnesc oameni, care \u00eemi spun c\u0103 tata a fost \u00eenv\u0103\u021b\u0103torul lor \u00een heder. Tata era strict, dar nu \u00eemi amintesc s\u0103 \u00eei fi b\u0103tut pe eleviii lui. Tata era scund, \u0219i chiar dac\u0103 aceast\u0103 descriere nu corespunde imaginii unui evreu religios, nu cred c\u0103 purta barb\u0103 ori musta\u021b\u0103. Nici surorile mele nici eu nu avem o fotografie cu el. Tata avea acas\u0103 c\u0103r\u021bi religioase \u0219i literatur\u0103 \u00een limba rus\u0103.<\/p>\n<p>Mama mea era casnic\u0103. Era t\u0103cut\u0103 \u0219i con\u0219tiincioas\u0103, \u0219i trebuia s\u0103 fie a\u0219a, fiindc\u0103 avea mul\u021bi copiii. \u00cemi amintesc c\u0103 citea foarte mult, iar c\u00e2nd era necesar \u00eel \u00eenlocuia chiar \u0219i pe tat\u0103l meu la heder. Cred c\u0103 \u0219tia ebraic\u0103.<\/p>\n<p>\u00cen fiecare vineri mama cocea p\u00e2ine pentru toat\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2na. F\u0103cea \u0219i pr\u0103jituri, \u0219i \u00eemi amintesc de mirosul de m\u00e2ncare din cas\u0103. Eram mul\u021bi \u0219i trebuia s\u0103 g\u0103teasc\u0103 mult. C\u00e2nd ne a\u0219ezam la mas\u0103, trebuia s\u0103 fim rapizi \u0219i s\u0103 ne lu\u0103m por\u021bia, fiindc\u0103 m\u00e2ncarea nu st\u0103tea mult pe mas\u0103. Mama preg\u0103tea m\u00e2ncare delicioas\u0103: sup\u0103 de pui sau de vit\u0103 cu fasole, \u0219i pe\u0219te umplut, pe care \u00eel prepara ca \u0219i cotletul. F\u0103cea \u0219i sup\u0103 de pui cu t\u0103i\u021bei de cas\u0103. Sup\u0103 clar\u0103 cu t\u0103i\u021bei e m\u00e2ncarea mea preferat\u0103. Sora mea mai mare o ajuta pe mama la g\u0103tit. Familia se aduna la mas\u0103 la micul dejun, la pr\u00e2nz \u0219i la cin\u0103. Mama \u00eentindea o fa\u021b\u0103 de mas\u0103 \u0219i fiecare dintre noi ocupa un loc la mas\u0103.<\/p>\n<p>C\u00e2nd tat\u0103l meu intra \u00een sufragerie ne a\u0219ezam la mas\u0103 ca \u0219i cum am fi primit un ordin, de\u0219i cu siguran\u021b\u0103 nu ni se d\u0103dea nici un ordin. Tata recita binecunv\u00e2ntarea: nu \u00eemi amintesc dac\u0103 o f\u0103cea zilnic, dar \u0219tiu sigur c\u0103 o spunea s\u00e2mb\u0103ta \u0219i de s\u0103rb\u0103tori. De Sabat era \u00eentotdeauna carne la mas\u0103. Vineri diminea\u021ba era de datoria mea s\u0103 merg la \u0219ohet ca s\u0103 taie un pui. \u00cemi amintesc cum \u0219ohetul lua puiul, cum \u00eel sacrifica \u0219i apoi cum \u00eel at\u00e2rna de picioarele legate ca s\u0103 i se scurg\u0103 s\u00e2ngele. Avea de v\u00e2nzare \u0219i carne de vit\u0103: trebuie s\u0103 fi existat \u0219i un abator cu\u0219er \u00een Rezina. Acas\u0103 vorbeam idi\u0219. Tat\u0103l meu se ruga diminea\u021ba \u0219i dup\u0103 masa. Mama mea avea un loc la sinagog\u0103. De s\u0103rb\u0103tori mergeam \u00eempreun\u0103 cu tata la sinagog\u0103. \u00cen Rezina cunosc doar sinagoga la care mergeam noi. La sinagog\u0103 mama \u0219edea la etaj \u00eempreun\u0103 cu celelalte femei.<\/p>\n<p>De Ro\u0219 Ha\u0219ana mergeam s\u0103 auzim sunarea din corn [shofar]. La sinagoga mai mergeam cu tata \u0219i de Iom Kipur, atunci c\u00e2nd evreii trebuie s\u0103 posteasc\u0103 toat\u0103 ziua. Eu eram doar un b\u0103iat \u0219i mama obi\u0219nuia s\u0103 \u00eemi dea ceva m\u00e2ncare.<\/p>\n<p>De Sucot m\u00e2ncam \u00een podul casei: acoperi\u0219ul se putea deschide \u0219i noi \u00eel decoram cu ramuri de copaci ca s\u0103 facem o suka.<\/p>\n<p>Deosebit de clar \u00eemi amintesc de Hanuka. Era o s\u0103rb\u0103toare vesel\u0103. Nu aveam o Hanukiya. T\u0103iam un cartof pe jum\u0103tate, \u00eel scobeam, turnam pu\u021bin ulei \u0219i puneam un fitil \u00een\u0103untru. Mama punea aceste lum\u0103n\u0103ri pe pervaz, \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 vad\u0103 toat\u0103 lumea c\u0103 s\u0103rb\u0103toream Hanuka. \u00cemi amintesc cum primeam Hanuka gelt de la tata \u0219i de la unchii mei. Unchii mei nu aveau a\u0219a mul\u021bi copiii ca \u0219i p\u0103rin\u021bii mei, a\u0219a c\u0103 \u00ee\u0219i permiteau s\u0103 ne ofere nou\u0103 ceva bani. Eu economiseam ce primeam, ca s\u0103 \u00eemi cump\u0103r dulciuri.<\/p>\n<p>De Purim mama f\u0103cea Hamantaschen. Oamenii se costumau \u0219i ie\u0219eau pe strad\u0103. Copiii se zbenguiau zorn\u0103ind cu p\u00e2r\u00e2itoarea. Tata m\u0103 lua cu el la sinagog\u0103, ca s\u0103 ascult Cartea Esterei. B\u0103ie\u021bii obi\u0219nuiau s\u0103 p\u00e2r\u00e2ie \u0219i s\u0103 strige c\u00e2nd era men\u021bionat numele lui Haman.<\/p>\n<p>Pesah era s\u0103rb\u0103toarea principal\u0103, desigur. Mama f\u0103cea cur\u0103\u021benie general\u0103. Ce cur\u0103\u021benie era! Aveam multe ustensile pe care mama le fierbea. \u00cenainte de Pesah tata m\u0103tura hame\u021b-ul de pe pervazurile ferestrelor. Aveam vesel\u0103 special\u0103 pentru Pesah. De Seder tata se sprijinea de perne povestindu-ne istoria exodului evreilor din Egipt. \u021ainea ascuns\u0103 sub o perna o bucat\u0103 de pasc\u0103, iar acela dintre copii care o g\u0103sea, o primea cadou. \u00cemi amintesc cum m\u00e2ncam cartofi, dupa ce \u00eei \u00eenmuiam \u00een ap\u0103 s\u0103rat\u0103. Unul dintre fra\u021bii mei mai mari, Abram sau Moisey, \u00eel \u00eentreba pe tata cele patru \u00eentreb\u0103ri tradi\u021bionale. Cu to\u021bii beam pu\u021bin vin. Eu aveam un mic pahar de vin doar al meu. Obi\u0219nuiam s\u0103 \u00eenmoi pasca \u00een acest vin \u0219i apoi s\u0103 o m\u0103n\u00e2nc. Avea un gust amar. Copiii mai mari r\u00e2deau de mine.<\/p>\n<p>Mi s-a spus, c\u0103 eram un b\u0103iat neast\u00e2mp\u0103rat. Obi\u0219nuiam s\u0103 ma ascund ca s\u0103 m\u0103n\u00e2nc c\u00e2rna\u021b care nu era cu\u0219er. Vecinul nostru moldovean avea o ferm\u0103 de porci \u0219i un magazin, \u00een care vindea carne de porc, jum\u0103ri \u0219i c\u00e2rna\u021bi. Mi-am cum\u0103rat un c\u00e2rna\u021b de la magazinul lui cu banii economisi\u021bi \u00een secret de la adul\u021bi. Nu eram singurul care cump\u0103ra c\u00e2rna\u021bi. Ascundeam acest lucru de tata; mama \u00eenchidea ochiii \u0219tiind c\u0103 c\u00e2rna\u021bii \u0219i jum\u0103rile sunt bune pentru copiii. Totu\u0219i nu am avut niciodat\u0103 carne de porc la mas\u0103: Doamne fere\u0219te!<\/p>\n<p>\u00cemi amintesc bine prima vizit\u0103 pe care i-am f\u0103cut-o doctorului Rapoport. Am urcat dealul de l\u00e2ng\u0103 ora\u0219ul nostru, ca s\u0103 verific c\u00e2t de repede pot s\u0103 alerg la cobor\u00e2re. C\u00e2nd am ajuns la poalele dealului picioarele alergau singure pe poteca \u00eengusta. Am c\u0103zut \u0219i m-am lovit la cap. Am fost dus la casa doctorului Rapoport. Pe birou avea o lamp\u0103 cu petrol, a c\u0103rei sticl\u0103 avea o form\u0103 frumoas\u0103. Avea un dispozitiv special pentru fixarea l\u0103\u021bimii fitilului, care regla claritatea luminii. A\u0219a de tare m-a captivat aceast\u0103 lamp\u0103 \u00eenc\u00e2t am uitat complet de durere. Doctorul mi-a spus s\u0103 m\u0103 \u00eentind pe pat ca s\u0103 coas\u0103 rana, dar de durere am s\u0103rit de pe pat, am lovit masa, lampa a c\u0103zut \u0219i sticla s-a spart. Doctorul a adus o alt\u0103 lamp\u0103 ca s\u0103 \u00ee\u0219i termine treaba. \u00cenc\u0103 mai cicatricea pe frunte.<\/p>\n<p>Sora mea mai mare Anyuta e emigrat \u00een Palestina \u00een 1935 sau \u00een 1936. A frecventat cursurile unei organiza\u021bii [vezi taberele Hak\u0219arah] [9] l\u00e2ng\u0103 B\u0103l\u021bi, unde \u00eenv\u0103\u021ba agricultura. \u00cenainte s\u0103 emigreze s-a c\u0103s\u0103torit de convenien\u021b\u0103, fiindc\u0103 fetele ori b\u0103ie\u021bii tineri nu avea voie s\u0103 emigreze pe cont propriu. Numele so\u021bului ei era Grisha. \u00cen Israel au divor\u021bat. Anyuta \u0219i-a g\u0103sit un servici \u0219i s-a rec\u0103s\u0103torit. Numele de familie al so\u021bului ei a fost Rabinovich.<\/p>\n<p>Fratele meu mai mare, Abram, a absolvit un gimnaziu \u00een Rezina. \u00cen Bucure\u0219ti [Rom\u00e2nia] s-a licen\u021biat \u0219i a devenit \u00eenv\u0103\u021b\u0103tor \u00eentr-un sat. Abram era \u00eendr\u0103gostit de Lusia, o t\u00e2n\u0103r\u0103 din ora\u0219ul nostru. Tat\u0103l ei era un negustor de tabac bogat. Abram \u0219i Lusia vroiau s\u0103 se c\u0103s\u0103toareasc\u0103, dar tat\u0103l meu s-a \u00eempotrivit. A spus c\u0103 apar\u021bineau dou\u0103 straturi sociale diferite. Abram \u0219i Lusia nu puteau s\u0103 se c\u0103s\u0103toreasc\u0103 f\u0103r\u0103 aprobarea p\u0103rin\u021bilor: aceasta era o regul\u0103 \u00een toate familiile evreie\u0219ti. Dar c\u00e2nd Abram venea \u00een vizita \u00eea Rezina petrecea tot timpul \u00een casa Lusiei. Fratele meu Moisey a absolvit o \u0219coala profesional\u0103 \u00een Rezina \u0219i a lucrat ca mecanic \u00een Bucure\u0219ti. Surorile mele Riva, Nehoma \u0219i Betia \u00eenv\u0103\u021bau pe vremea aceea la \u0219coal\u0103. \u00cen 1936 s-a n\u0103scut fratele meu mai mic Shmil. A fost foarte iubit; \u00eel strigam cu afec\u021biune Shmilik.<\/p>\n<p>La v\u00e2rsta de \u0219apte ani am \u00eenceput s\u0103 merg la \u0219coala elementar\u0103. Tat\u0103l meu dorea ca s\u0103 primesc o educa\u021bie bun\u0103, fire\u0219te. La \u0219coal\u0103 erau copiii evrei \u0219i moldoveni. Am avut un prieten moldovean. Numele lui de familie era Bor\u0219. \u00cencepeam ziua cu rug\u0103ciunea \u2018Tat\u0103l nostru\u2019, spus\u0103 pe rom\u00e2ne\u0219te. To\u021bi copiii trebuiau s\u0103 se roage, inclusiv copiii evrei. \u00cemi amintesc c\u0103 o dat\u0103 nu m-am purtat cum se cuvine \u00een timpul rug\u0103ciunii: cineva m-a tras de m\u00e2nec\u0103 ori eu l-am \u00eempins. Cred c\u0103 eram un b\u0103iat neast\u00e2mp\u0103rat. \u00cenv\u0103\u021b\u0103torul nostru de \u0219tiin\u021be ale naturii, Domnul Markov, m-a biciuit \u00een fa\u021ba clasei. \u0218i vreau s\u0103 va spun c\u0103 era un bici serios. Pe atunci asta era o pedeaps\u0103 tradi\u021bional\u0103 \u00een \u0219coli. De asemenea ne puneau s\u0103 st\u0103m \u00een genunchi la col\u021b, pe gr\u0103un\u021be, ne loveau \u00een palme cu rigla, ne p\u0103lmuiau sau ne tr\u0103geau de urechi.<\/p>\n<p><a href=\"#top\"><i class=\"fa fa-arrow-circle-up\" aria-hidden=\"true\"><\/i> Inapoi sus<\/a><\/p>\n<h2 id=\"in-timpul-razboiului\">\u00cen timpul r\u0103zboiului<\/h2>\n<p>C\u00e2nd cuzi\u0219tii [10] au venit la putere \u00een Rom\u00e2nia, anitsemitismul s-a extins \u0219i la noi \u00een \u0219coal\u0103, ca de altfel peste tot. Un evreu putea fi b\u0103tut pentru simplul fapt c\u0103 era evreu. Auzeam despre pogromurile care se \u00eent\u00e2mplau \u00een Ia\u0219i, dar la Rezina nu a fost nici unul. Erau doar afi\u0219e pe care scria \u2018Aici se vorbe\u0219te doar rom\u00e2ne\u0219te\u2019, care erau r\u0103p\u00e2ndite peste tot: \u00een locuri publice, \u00een magazine \u0219i pe str\u0103zi. Era mai degrab\u0103 o discriminare at\u00e2t \u00eempotriva evreilor c\u00e2t \u0219i a ru\u0219ilor, fiindc\u0103 limba rus\u0103 era limba oficial\u0103 \u00een Basarabia. [Limba rus\u0103 era predominant\u0103 \u00eendeosebi \u00een ora\u0219e: \u00een mare parte a regiunilor rurale limba folosit\u0103 era rom\u00e2ne\u0219te (moldovene\u0219te).] C\u00e2nd cuzi\u0219tii au venit la putere, am \u00eenceput s\u0103 ne sim\u021bim \u00een primejdie.<\/p>\n<p>\u00cen 1940, c\u00e2nd Basarabia a fost anexata de Uniune Sovietic\u0103, i-am primit pe solda\u021bii sovieticii ca pe eliberatorii no\u0219tri. Tocmai terminasem clasa a treia \u2014 \u00eemi amintesc acele momente foarte bine. Am fugit \u00eempreun\u0103 cu ceilal\u021bi b\u0103ie\u021bi la Nistru, ca s\u0103 vedem trupele sovietice trec\u00e2nd din partea R\u00eebni\u021bei r\u00e2ul cu bacul. Mai t\u00e2rziu au reconstruit podul care \u00eenaite de 1918 lega R\u00eebni\u021ba de Rezina. \u0218coala noastr\u0103 a schimbat planul de \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt trec\u00e2nd la limba de predare rus\u0103. La v\u00e2rsta mea nu am avut nici o problem\u0103 ca s\u0103 schimb limba, mai ales c\u0103 p\u0103rin\u021bii mei vorbeau \u0219i citeau \u00een limba rus\u0103: aveam c\u0103r\u021bi ruse\u0219ti acas\u0103. Fratele meu a revenit la Rezina \u0219i a mers s\u0103 lucreze la fabrica de automobile Gorki din Rusia. \u0218i sora mea Nehoma a mers s\u0103 lucreze \u00een Rusia. A lucrat la \u021bes\u0103toria din Ivanovo [\u00een prezent Russia]. Dup\u0103 terminarea \u0219colii Riva a optat pentru un curs de tractorist\u0103. Dup\u0103 absolvirea cursului a lucrat ca tractorist\u0103, cred c\u0103 \u00een satul \u021aarevca.<\/p>\n<p>Fratele mamei Shmil \u00eempreun\u0103 cu familia lui \u0219i cu alte familii \u00eenst\u0103rite au fost deporta\u021bi \u00een Siberia. Unchiul Shmil a murit \u00een exil. Fiul lui Semyon s-a c\u0103s\u0103torit \u00een exil \u0219i s-a \u00eentors apoi \u00een Moldova \u00eempreun\u0103 cu so\u021bia \u0219i cu mama lui. Deportarea i-a salvat de fasci\u0219ti. M\u0103tu\u0219a Haya a tr\u0103it \u00een Chi\u0219in\u0103u \u0219i Semyon \u00eempreun\u0103 cu so\u021bia lui \u00een Str\u0103\u0219eni. A murit din cauza unei boli \u00een anii 1980, iar m\u0103tu\u0219a Haya e emigrat \u00een Israel. \u0218i ea a murit.<\/p>\n<p>C\u00e2nd a \u00eenceput Marele R\u0103zboi Patriotic \u00een 1941 Abram a p\u0103r\u0103sit Moldova \u0219i s-a mutat cu familia Lusiei \u00een Uzbekistan. \u0218i p\u0103rin\u021bii mei, Riva, Betia, Shmil \u0219i cu mine, ne-am gr\u0103bit s\u0103 p\u0103r\u0103sim regiunea. Fiindc\u0103 podul peste Nistru fusese distrus de bombe, iar trebuia s\u0103 ajungem la gara din R\u00eebni\u021ba, am trecut r\u00e2ul cu barc\u0103. Din gar\u0103 am luat trenul spre Razdelnaia, care era la 60 km dep\u0103rtare de Odesa. De la Razdelnaia [\u00een prezent Ucraina] ne-am mutat la Odesa, unde locuia unchiul Peisach Rybakow \u0219i m\u0103tu\u0219a Sheiva Kolker. C\u00e2nd ne-am mutat la Odesa doar unchiul Peisach \u0219i familia lui locuiau acolo. M\u0103tu\u0219a Sheiva, so\u021bul ei Grisha \u0219i fiica lor Polina p\u0103r\u0103siser\u0103 deja ora\u0219ul. Sheiva \u0219i familia ei s-au \u00eentors dup\u0103 terminarea r\u0103zboiului. Sheiva a murit \u00een Odesa \u00een anii 1960. Fiica ei, Polina, \u00eempreun\u0103 cu familia ei locuiesc \u00een Ierusalim.<\/p>\n<p>Unchiul Peisach lucra ca hamal \u00een port. C\u00e2nd a \u00eenceput B\u0103t\u0103lia de la Odesa a luptat \u00eentr-un batalion de lupt\u0103 [11] \u00eempreun\u0103 cu al\u021bi hamali. Fiul lui participa la s\u0103parea tran\u0219eelor. So\u021bia lui Lidia \u0219i fiica lui, a c\u0103rei nume nu mi-l amintesc, au r\u0103mas \u00een ora\u0219. Unchiul Peisach a fost r\u0103nit \u0219i evacuat din Odesa pe mare. C\u00e2nd s-a \u00eens\u0103n\u0103to\u0219it a mers pe front. Dup\u0103 r\u0103zboi s-a \u00eentors \u00een Odesa, unde s-a rec\u0103s\u0103torit. Pe cea dea doua lui so\u021bie nu o cunosc. Unchiul Peisach a murit \u00een anii 1950.<\/p>\n<p>\u00cen Odesa am locuit \u00een casa unchiului Peisach, apoi mai t\u00e2rziu ne-am mutat \u00een apartamentul m\u0103tu\u0219ii Sheiva, care era vacant. Pe atunci Odesa era \u00eencojurat\u0103, iar singura modalitate de a fugi de acolo era pe mare. A\u0219teptam \u0219i noi aprobarea de \u00eembarcare pe vapor, dar r\u00e2ndul nostru nu a mai venit: for\u021bele armate aveau prioritate. A\u0219a c\u0103 am r\u0103mas \u00een Odesa. Dup\u0103 ce trupele sovietice au plecat, trupele rom\u00e2ne\u0219ti care suferiser\u0103 pierderi mari, nu a intrat \u00een ora\u0219 dec\u00e2t dup\u0103 o zi de a\u0219teptare \u0219i ezitare. \u00cemi amintesc de aceast\u0103 zi foarte bine. Aveam unsprezece ani. M\u0103 jucam \u00eempreun\u0103 cu al\u021bi b\u0103ie\u021bi. Am v\u0103zut oameni \u00een apropierea pivni\u021bei unui bloc \u0219i m-am uitat \u0219i eu \u00een\u0103untru. \u00cen apropiere era o biseric\u0103. Oamenii luau din pivni\u021b\u0103 saci cu p\u00e2ine uscat\u0103. Am primit \u0219i eu unul, nu era greu, \u0219i l-am dus acas\u0103. A picat la momentul potrivit, fiindc\u0103 dup\u0103 ce am p\u0103r\u0103sit casa unchiului Peisach, unde so\u021bia lui \u00eemp\u0103r\u021bea m\u00e2ncarea tuturor, noi nu mai aveam nici un fel de provizii. Pe data de 16 octombrie trupele rom\u00e2ne\u0219ti au intrat \u00een Odesa [vezi ocupa\u021bia rom\u00e2neasc\u0103 a Odesei] [12]. Au lipit primele decrete ale autorit\u0103\u021bilor ocupante pe pere\u021bi. Rom\u00e2nii l-au luat pe tat\u0103l meu \u0219i pe al\u021bi b\u0103rba\u021bi evrei la jandarmerie, de unde nu s-a mai \u00eentors. Pe data de 19 octombrie rom\u00e2nii au emis un decret care dispunea ca to\u021bi evreii s\u0103-\u0219i \u00eempacheteze hainele \u0219i m\u00e2ncarea, s\u0103 lase cheile locuin\u021belor \u00een grija portarilor sau a administratorilor \u0219i s\u0103 se \u00eendrepte spre Dalnic [un sat la 15 km de Odessa], unde urmau s\u0103 fie organizate lag\u0103re de munc\u0103.<\/p>\n<p>Ne-am f\u0103cut bagajul \u0219i am ie\u0219it. Eram cinci: mama, Riva, Betia, Shmilik \u0219i cu mine. Erau deja mul\u021bi oameni pe str\u0103zi. Pe drum am \u00eent\u00e2lnit-o pe Lidia \u0219i pe fiica ei. Rom\u00e2nii \u0219i poli\u021bi\u0219tii direc\u021bionau oamenii de pe str\u0103zi, iar c\u00e2nd am p\u0103r\u0103sit ora\u0219ul, ar\u0103ta ca un r\u00e2u de oameni, care \u00ee\u0219i c\u0103rau bagajele \u0219i copiii, \u0219i b\u0103tr\u00e2niii pe c\u0103rucioare. Era o zarv\u0103 asurzitoare care acoperea p\u00e2n\u0103 \u0219i strig\u0103tele paznicilor. C\u00e2nd am ajuns la Dalnic ne-am adunat \u00eentr-un loc abandonat \u00eemprejmuit de un gard de lemn \u0219i de turnuri de ap\u0103rare cu mitraliere. Zona era luminat\u0103 de reflectoare. Acolo l-am \u00eent\u00e2lnit \u0219i pe tata, care fusese adus de la jandarmerie. Toat\u0103 lumea credea c\u0103 acesta va fi sf\u00e2r\u0219itul. Oamenii \u00ee\u0219i luau r\u0103mas bun de la cei dragi, pl\u00e2ng\u00e2nd \u0219i \u021bip\u00e2nd. \u00cen zori de zi gardienii i-au aliniat pe to\u021bi b\u0103rba\u021bii mai puternici, spun\u00e2ndu-le c\u0103 vor trebui s\u0103 lucreze pe \u0219antier. Acest \u0219antier nu trebuie s\u0103 fi fost foarte departe, fiindca nu dup\u0103 mult timp am auzit \u00eempu\u0219c\u0103turi: au fost uci\u0219i cu to\u021bii.<\/p>\n<p>Ne-au ordonat s\u0103 mergem mai departe. \u00cens\u0103 \u00eencotro mergeam? Eram o mul\u021bime de oameni care mergeau; unii mureau pe drum din cauza bolii ori din cauza \u0219ocului suferit \u00een ultimele zile. La un moment dat au trecut vagoane pe l\u00e2ng\u0103 coloana de oameni: tuturor celor care doreau s\u0103 se urce, li se permitea s\u0103 urce. \u0218i eu am vrut s\u0103 urc \u00eentr-n vagon, chiar \u0219i Shmilik a vrut, dar tata nu ne-a dat voie. Aceia care au urcat \u00een acele vagoane nici nu s-au mai \u00eentors. Probabil c\u0103 rom\u00e2nii nu \u00eendr\u0103zneau s\u0103 omoare oamenii imediat, \u00een fa\u021ba tuturora. \u00cemi amintesc c\u0103 o dat\u0103 am \u00eennoptat \u00eentr-o ferm\u0103 de vaci p\u0103r\u0103sit\u0103. Era toamn\u0103, ploua \u0219i era frig. Oamenii au fost \u00eenghesui\u021bi \u00een cl\u0103dire. Mirosul de b\u0103legar s-a amestecat cu mirosul transpira\u021biei oamenilor. Diminea\u021ba am mers mai departe. Cu c\u00e2t se f\u0103cea mai frig cu at\u00e2t mai repede eram for\u021ba\u021bi s\u0103 mergem. Probabil c\u0103 ne obligau s\u0103 m\u0103r\u0219\u0103luim ca s\u0103 moar\u0103 c\u00e2\u021bi mai mul\u021bi oameni de moarte bun\u0103. Mul\u021bi c\u0103deau \u0219i nu se mai ridicau. To\u021bi \u00ee\u0219i aruncau bagajul pe care luaser\u0103 de acas\u0103.<\/p>\n<p>\u00centr-un final am ajuns la Bogdanovca [\u00cen Bogdanovca evreii au fost \u021binu\u021bi captivi de c\u0103tre jandarmeria rom\u00e2n\u0103, de c\u0103tre poli\u021bia ucrainean\u0103 \u0219i de c\u0103tre Sonderkommando R format din localnici de etnie german\u0103]. Era o suprafa\u021b\u0103 uria\u0219\u0103 \u00eemprejmuit\u0103 de un gard cu s\u00e2rm\u0103 ghimpat\u0103 \u0219i cu grajduri de porci. Familia noastr\u0103 a primit un loc \u00eentr-un grajd, \u00een care fuseser\u0103 \u021binute scroafe. Erau \u00eenc\u0103peri pentru scroafe. M\u0103tu\u0219a Lidia, fiica ei \u0219i cu mine am primit o astfel de \u00eenc\u0103pere. Ni s-a spus c\u0103 putem aduce paie de afar\u0103. Am adus a\u0219adar paie \u0219i le-am pus pe jos. Nu am \u0219tiut c\u00e2t timp ne vor \u021bine acolo. S-a dovedit c\u0103 vom sta pentru o perioad\u0103 lung\u0103. Nu primeam m\u00e2ncare de nici un fel. Exista o f\u00e2nt\u00e2n\u0103 din care ni se permitea s\u0103 scoatem ap\u0103. Iar eu am reu\u0219it s\u0103 sap o gaur\u0103 sub gardul de s\u00e2rm\u0103 ghimpat\u0103, pe unde puteam merge la un c\u00e2mp de varz\u0103 din apropiere. Acolo scoteam din p\u0103m\u00e2ntul \u00eenghe\u021bat cioturi de varz\u0103. Le m\u00e2ncam. Ceilal\u021bi nu aveau nimic s\u0103 m\u0103n\u00e2nce.<\/p>\n<p>Toate filmele despre Holocaust, c\u00e2t de teribile ar fi ele, reflect\u0103 realitatea doar aproximativ. Realitatea a fost mult mai oribil\u0103. Acest loc din Bogdanovca nu era un gheto. Era de neasemuit. Era un loc f\u0103r\u0103 drepturi \u0219i reguli, unde oamenii erau extermina\u021bi f\u0103r\u0103 motiv. \u00cen fiecare zi vagoanele c\u0103rau sute de trupuri ne\u00eensufle\u021bite. Ca s\u0103 nu moar\u0103 \u00een camerele \u00een care locuiau de\u021binu\u021bii \u00ee\u0219i amplasau rudele muribunde pe hol. Deseori ace\u0219ti muribunzi nu aveau haine pe ei, fiindc\u0103 rudele lor le luau hainele ca s\u0103 le schimbe pe m\u00e2ncare. S\u0103tenii din Bogdanovca obi\u0219nuiau s\u0103 aduc\u0103 m\u00e2ncare la gardul de s\u00e2rm\u0103 ghimpat\u0103 ca s\u0103 fac\u0103 acest schimb. Mama mea \u0219i alte femei au descoperit o gaur\u0103 \u00een gard \u0219i mergeau \u00een sat ca s\u0103 aduc\u0103 m\u00e2ncare. Mamei mele \u00eei era ru\u0219ine s\u0103 cer\u0219easc\u0103 pentru m\u00e2ncare, a\u0219a c\u0103 se oferea s\u0103 munceasc\u0103. Ocazional s\u0103tenii o puneau s\u0103 spele, iar ea, \u00een schimbul p\u00e2inii \u0219i a cartofilor, le sp\u0103la hainele \u00een apa rece ca ghea\u021ba a Bugului. Ne aducea orice putea s\u0103 fac\u0103 rost. Tat\u0103l meu a sl\u0103bit a\u0219a de tare \u00eenc\u00e2t nu a mai putut s\u0103 se ridice \u00een picioare.<\/p>\n<p>La noi \u00een grajd locuia un evreu \u00een v\u00e2rst\u0103. Avea o soba \u2018burjuica&#8217; [sob\u0103 de o\u021bel improvizat\u0103] cu un horn care scotea fumul pe geam. El le permitea de\u021binu\u021bilor s\u0103 se \u00eenc\u0103lzeasc\u0103 la soba lui. \u00centr-o zi grajdul nostru a luat foc. Nu cred c\u0103 a fost din cauza sobei, dar oricare ar fi fost motivul, grajdul ardea. Paznicii ne-au spus: \u2018Pute\u021bi s\u0103 v\u0103 muta\u021bi \u00een alt grajd.\u2019 Chiar dac\u0103 sora mea mai mare, Riva, \u0219i cu mine l-am fi putut ajuta, tat\u0103l meu nu a vrut s\u0103 se mute. L-am v\u0103zut f\u0103c\u00e2ndu-i un semn din m\u00e2n\u0103 mamei s\u0103 aib\u0103 grij\u0103 de copiii. C\u00e2nd am plecat, am v\u0103zut un alt om \u00een v\u00e2rst\u0103 apropiindu-se de tata. A deschis o carte religioas\u0103 cu copert\u0103 neagr\u0103. Trebuie s\u0103 fi fost o carte de rug\u0103ciuni. Mama ne-a dus \u00een alt grajd. C\u00e2nd focul s-a stins \u0219i au mai r\u0103mas doar pietrele carbonizate, Riva m-a dus la locul incendiului \u0219i m-a \u00eentrebat: \u2018\u00ce\u021bi aminte\u0219ti de c\u0103r\u0103mida asta? Aici a fost camera noastr\u0103.\u2019<\/p>\n<p>Am mai r\u0103mas doar cinci: mama mea, Riva, Betia, Shmilik \u0219i cu mine. M\u0103tu\u0219a Lidia \u0219i fiica ei muriser\u0103. \u00centr-o zi a venit o femeie care i-a spus Rivei s\u0103 mearg\u0103 \u00een Bogdanovca \u00een sat ca s-o \u00eengroape pe mama. Cu o zi \u00eenainte mama mersese \u00een sat, iar \u00een timp ce sp\u0103la hainele pe malul Bugului un poli\u021bist a omor\u00e2t-o cu patul pu\u0219tii. Riva avea optsprezece ani. Cineva i-a spus c\u0103 situa\u021bia st\u0103 mai bine \u00een Odesa, a\u0219a c\u0103 a decis c\u0103 trebuie s\u0103 fugim la Odesa. Era iarn\u0103 \u0219i era mult\u0103 z\u0103pad\u0103. Betia abia putea sta \u00een picioare, iar Shmilik nu se putea mi\u0219ca deloc. Eu eram mai mult sau pu\u021bin \u00een regul\u0103. Am decis ca Riva \u0219i cu mine s\u0103 mergem. C\u00e2nd fratele meu a auzit c\u0103 vom pleca, nu a vrut s\u0103 ne lase mergem. L-am ridicat: era u\u0219or ca o pas\u0103re. Nu putea merge. Riva a decis s\u0103 mergem.<\/p>\n<p>Nu \u0219tiu c\u00e2t de mult ne-am \u00eendep\u0103rtat de Bogdanovca, dar Riva a observat c\u0103 nu mai pot continua s\u0103 merg. Am \u00eennoptat la o ferm\u0103. \u00cemi amintesc numele proprietarului: Savel\u00eei I\u0219enco. Riva l-a rugat s\u0103 m\u0103 aib\u0103 \u00een grija c\u00e2teva zile p\u00e2n\u0103 se va \u00eentoarce dup\u0103 mine. Dac\u0103 situa\u021bia evreilor din Odesa se va adeveri a fi mai bun\u0103, atunci se va \u00eentoarce dup\u0103 mine \u0219i vom merge s\u0103 \u00eei lu\u0103m \u0219i pe Shmilik \u0219i pe Betia cu noi. A plecat. Dup\u0103 o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 Savel\u00eei mi-a spus c\u0103 vecinii au aflat de mine \u0219i c\u0103 nu m\u0103 mai poate \u021bine \u00een casa lui. Trebuia s\u0103 plec. Era \u00een ianuarie 1942: era frig \u0219i era z\u0103pad\u0103. Savel\u00eei m-a dus cu sania lui acoperindu-m\u0103 cu f\u00e2n. \u0218tiam c\u0103 Riva trebuie s\u0103 fie \u00een locuin\u021ba lui Peisach, a\u0219a c\u0103 m-am dus acolo. Vecina noastr\u0103, care era de etnie german\u0103, m-a ad\u0103postit. A avut nevoie de mult timp ca s\u0103 m\u0103 conving\u0103 s\u0103 intru: aveam p\u0103duchi. Gulerul de blan\u0103 al hainei mele mi\u0219una de insecte. Mi-a aranjat c\u00e2teva paie \u00eentr-o cutie de carton ca s\u0103 dorm. Sunt recunosc\u0103tor c\u0103 nu a dat informa\u021bii despre mine autorit\u0103\u021bilor. Mi-a spus c\u0103 Riva trebuie s\u0103 vin\u0103 la Odesa. E adev\u0103rat c\u0103 au fost \u00een jurul a zece zile \u00een care evreii nu au fost persecuta\u021bi, dar era doar un \u0219iretlic f\u0103cut de Rom\u00e2ni pentru a le \u00eentinde o curs\u0103 evreilor din ascunz\u0103tori. C\u00e2nd evreii au ie\u0219it din ascunzi\u0219uri, cursa s-a \u00eenchis. Am aflat c\u0103 ace\u0219ti evrei au fost du\u0219i la Beriozovca \u0219i uci\u0219i.<\/p>\n<p>Nu aveam de f\u0103cut nimic \u00een Odesa, a\u0219a c\u0103 m-am \u00eentors de unde am venit. \u00cenc\u0103 speram s\u0103 o g\u0103sesc pe Riva, care trebuia s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 dup\u0103 mine la casa lui Savel\u00eei. Speram c\u0103 \u00eempreun\u0103 vom putea s\u0103-i ajut\u0103m pe Betia \u0219i pe Shmilik. C\u00e2nd am ajuns la ferma lui Savel\u00eei, m-a dus \u0219i mi-a ar\u0103tat un morm\u00e2nt l\u00e2ng\u0103 cabana lui: \u2018Riva a venit s\u0103 \u00eentrebe de tine chiar \u00een momentul \u00een care coloana lor de mar\u0219 trecea pe aici. Au omor\u00e2t-o diminea\u021ba \u0219i am \u00eengropat-o aici.\u2019 I-am spus: \u2018Nu am unde s\u0103 merg. Voi merge unde este Betia \u0219i Shmilik.\u2019 El m-a \u00eentrebat: \u2018\u00cenapoi la Bogdanovca? Acolo nu a mai r\u0103mas nimeni. To\u021bi au fost uci\u0219i.\u2019 Tocmai \u00eemplinisem doisprezece ani. Eram singur pe lume. A\u0219a c\u0103 m-am \u00eentors la Odesa unde m-au prins \u0219i m-au dus \u00een ghetoul Slobodca [un sat la marginea Odesei].<\/p>\n<p>Ghetoul se afla \u00een cl\u0103direa fostei \u0219coli navale. Curtea era \u00eemprejmuit\u0103 de un gard cu s\u00e2rm\u0103 ghimpat\u0103 iar la poart\u0103 erau paznici rom\u00e2ni. Exista un comandament rom\u00e2nesc \u0219i un responsabil evreu \u00een gheto. Hoinari ca mine erau du\u0219i la o camer\u0103 numit\u0103 tezaurul. Am fost \u021binut acolo \u00eentre \u0219apte \u0219i zece zile, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd rom\u00e2nii au anun\u021bat c\u0103 ne vor duce \u00eentr-o colonie evreiasc\u0103. Mar\u0219ul era \u00een direc\u021bia Beriozovca. \u0218tiam foarte bine ce \u00eensemna acest lucru. Am fugit din coloan\u0103. Unde era s\u0103 merg? Dac\u0103 m\u0103 prindeau singur, m-ar fi omor\u00e2t. Era mai simplu s\u0103 m\u0103 \u00eentorc \u00een gheto, unde am intrat s\u0103rind peste gard. Am fost dus din nou la tezaur.<\/p>\n<p>Mai t\u00e2rziu i-au adunat pe to\u021bi de\u021binu\u021bii ca s\u0103 \u00eei duc\u0103 \u00eentr-o colonie evreiasc\u0103. Am fost luat din nou \u0219i eu: \u0219i am evadat din nou. A\u0219a s-a \u00eent\u00e2mplat de mai multe ori. Pe drum vorbeam cu rom\u00e2nii. Unii dintre ei mi-au dat p\u00e2ine, dar nu pot spune c\u0103 erau mai buni dec\u00e2t germanii. Erau devota\u021bi datoriei lor: nu e\u0219uau niciodat\u0103 \u00een exterminarea evreilor. Cine, \u00een afar\u0103 de ni\u0219te tic\u0103lo\u0219i, ar fi omor\u00e2t oameni f\u0103r\u0103 motiv? C\u00e2nd a trecut iarna \u0219i s-a mai \u00eenc\u0103lzit, m-am g\u00e2ndit c\u0103 a\u0219 putea tr\u0103i pe c\u00e2mp. V\u0103 pute\u021bi imagina: singur, pe c\u00e2mp, dar nu \u00eemi era fric\u0103 de animale s\u0103lbatice sau de \u00eentuneric. De oameni \u00eemi era fric\u0103.<\/p>\n<p>Ultima dat\u0103 c\u00e2nd am fost dus la tezaur m-am \u00eent\u00e2lnit cu un b\u0103iat. Era Yefim Nilva. Mi-a spus \u2018Hai s\u0103 st\u0103m \u00eempreun\u0103. Haide s\u0103 fim prieteni.\u2019 Cineva i-a povestit despre mine. Yefim nu era a\u0219a de extenuat ca \u0219i mine. A fost adus \u00een gheto de la \u00eenchisoare. [\u00cen octombrie 1941 evreii din Odesa au fost \u00eencarcera\u021bi \u00een inchisoarea din Odesa \u021binu\u021bi acolo p\u00e2n\u0103 \u00een decembrie.] Mama lui fusese ucis\u0103 \u00een \u00eenchisoare. Yefim se l\u0103uda cu un document german, care atesta c\u0103 era rus ori ucrainean, nu \u00eemi amintesc prea bine. De asemenea mi-a demonstrat c\u0103 nu e circumcis, pe c\u00e2nd eu eram. Am crezut c\u0103 el va fi zidul dup\u0103 care m\u0103 voi putea ascunde. Iar, fiindc\u0103 aveam experien\u021b\u0103, l-a\u0219 fi putut ajuta \u0219i pe el s\u0103 evadeze. Data urm\u0103toare am evadat \u00eempreun\u0103, dar unde era s\u0103 mergem? \u0218tiam c\u0103 era un gheto evreiesc \u00een Balta [la 180km de Odesa], a\u0219a c\u0103 ne-am \u00eendreptat \u00eentr-acolo.<\/p>\n<p>Am mers noaptea ca s\u0103 evit\u0103m orice posibile confrunt\u0103ri. \u00cen timpul zilei st\u0103team \u00een \u0219uri. C\u00e2teodat\u0103 mergem \u00een sate ca s\u0103 cerem de m\u00e2ncare. Yefim vorbea cu s\u0103teni fiindc\u0103 eu graseiam \u201cr\u201d-ul. Pentru siguran\u021ba noastr\u0103 eu trebuia s\u0103 tac. Ca s\u0103 identifice un evreu poli\u021bi\u0219tii obi\u0219nuiam s\u0103 ordone unei persoane s\u0103 spun\u0103 \u2018cucuruz\u2019 [porumb]. R\u00e2r\u00e2itul era un indiciu al originii evreie\u0219ti. Am \u00eencercat s\u0103 g\u0103sim ceva de lucru \u00een sate. Am inventat povestea c\u0103 proveneam de la orfelinat: eu eram Ivan I\u0219enko \u0219i el era Fiodor Nilvin, iar fiindc\u0103 orfelinatele nu mai func\u021bionau, aveam nevoie de m\u00e2ncare. Probabil c\u0103 oamenii \u00ee\u0219i d\u0103deau seama de adev\u0103r, a\u0219a c\u0103 ne spuneau c\u0103 nu aveau de lucru. \u00cen sf\u00e2r\u0219it am ajuns la Balta, am g\u0103sit ghetoul, dar c\u00e2nd am ajuns la gard, cei de acolo ne-au spus s\u0103 ne \u00eendep\u0103rt\u0103m c\u00e2t de repede putem, fiindc\u0103 gardienii \u00eei omorau pe to\u021bi nou-veni\u021bii.<\/p>\n<p>Ne-am \u00eentors pe drumul pe care veniser\u0103m c\u0103ut\u00e2nd de lucru \u00een sate, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd am g\u0103sit de lucru la oficiul comunei Gandraburi [\u00een prezent Ucraina]. Yefim era cel care vorbea. Le-a spus numele noastre: Ivan I\u0219enko \u0219i Fiodor Nilvin. Era o comun\u0103 mare, format\u0103 \u00eenainte de r\u0103zboi din doisprezece colhozuri [vezi colhoz] [13]. Eu am primit de lucru \u00een colhozul Voro\u0219ilov [14], iar Yefim a fost trimis la colhozul \u2018Krasn\u00eei partizan\u2019. Pe vremea ocupa\u021biei rom\u00e2ne\u0219ti comunele primiser\u0103 nume \u0219i fuseser\u0103 numerotate: comuna unu, doi, trei, etc, pe c\u00e2nd oamenii le numeau \u2018fostul colhoz.\u2019 Eu urma s\u0103 fiu cioban \u0219i s\u0103 locuiesc \u00eentr-o colib\u0103 de c\u0103r\u0103mid\u0103 \u0219i de lut \u00eempletit cu r\u0103chit\u0103, la cinci kilometri de comun\u0103.<\/p>\n<p>Era o colib\u0103 veche, dar destul de stabil\u0103. Lutul c\u0103zuse, dar r\u0103chita \u00eenc\u0103 \u021binea coliba \u00een picioare. L\u00e2ng\u0103 magherni\u021b\u0103 era un staul cu 60 p\u00e2n\u0103 la 65 de oi. Eu eram ciobanul, \u0219i mai erau doi oameni de serviciu, care obi\u0219nuiau s\u0103 stea pe r\u00e2nd \u00een colib\u0103. O dat\u0103 pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 s\u0103tenii \u00eemi aduceau m\u00e2ncare: p\u00e2ine \u0219i cartofi, pe care \u00eei g\u0103team. S\u0103tenii aduceau \u0219i oile pe care eu trebuia s\u0103 le \u00eengrijesc \u0219i \u00eemi aduceau \u0219i mie de m\u00e2ncare. Aceasta era plata pentru munca mea. Yefim lucra pentru un fermier \u0219i locuia \u00een casa acestuia. St\u0103p\u00e2nul lui Yefim nu \u00ee\u0219i asuma a\u0219a de multe riscuri, av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 Yefim avea un certificat care atesta c\u0103 era rus. \u00cen aceast\u0103 perioad\u0103, \u00eentre 1942 prim\u0103vara \u0219i 1943 toamna, l-am \u00eent\u00e2lnit pe Yefim doar de dou\u0103 ori.<\/p>\n<p>\u00cen toamna anului 1943 germanii \u0219i rom\u00e2nii \u00een retragere au luat oile cu ei. Am r\u0103mas singur \u00een acea colib\u0103. C\u00e2\u021biva s\u0103teni au trecut pe la mine. Probabil c\u0103 au b\u0103nuit cine sunt, dar nu m-au dat \u00een vileag. Mi-au spus c\u0103 \u00een comun\u0103 exist\u0103 familii f\u0103r\u0103 copiii, care m-ar putea adopta. Nu am \u00eendr\u0103znit s\u0103 merg \u00een sat, dar \u00eentr-o zi am decis s\u0103 merg la Ivan Ilici Barbul, care era o persoan\u0103 onest\u0103. Locuia \u00eempreun\u0103 cu so\u021bia lui Agafia \u0219i cu \u00eenc\u0103 o persoan\u0103 v\u00e2rstnic\u0103, mama lui sau a ei. Nu aveau copiii. M-a \u00eenregistrat pe numele lui de familie \u0219i mi-a dat numele de Ivan. So\u021bia lui Agafia mi-a spus s\u0103 o numesc mam\u0103, iar pe so\u021bul ei tat\u0103. Mi-a fost greu; a\u0219a c\u0103 Ivan Ilici mi-a spus \u2018Spune-i atunci st\u0103p\u00e2n\u0103 \u0219i mie spune-mi st\u0103p\u00e2n.\u2019 Cu femeia \u00een v\u00e2rst\u0103 nu m-am prea \u00een\u021beles, nu \u00eenceta s\u0103 tot bomb\u0103ne despre mine. A murit pe vremea c\u00e2nd germanii \u0219i rom\u00e2nii erau \u00een retragere, iar trupele sovietice au eliberat Gandraburi. Am r\u0103mas la p\u0103rin\u021bii mei adoptivi. Prietenul meu, Yefim Nilva, s-a \u00eentors la Odesa, unde avea rudenii. A reg\u0103sit-o pe sora lui, \u0219i-a terminat \u0219coala \u0219i \u0219i-a f\u0103cut serviciul militar. S-a c\u0103s\u0103torit. So\u021bia lui Bella e evreic\u0103. Numele fiului lor e Alexandr. Sunt prieten de-o via\u021b\u0103 cu Yefim. Mi-e mai apropiat dec\u00e2t un frate. Ne \u00eent\u00e2lnim de Ziua Victoriei [15] \u00een fiecare an.<\/p>\n<p><a href=\"#top\"><i class=\"fa fa-arrow-circle-up\" aria-hidden=\"true\"><\/i> Inapoi sus<\/a><\/p>\n<h2 id=\"dupa-razboi\">Dup\u0103 r\u0103zboi<\/h2>\n<p>Dup\u0103 eliberare m-am dus la \u0219coal\u0103 ca s\u0103 \u00eenchei clasa a \u0219asea. Ivan Ilici a fost mobilizat \u00een armata sovietic\u0103. A murit la Ia\u0219i [\u00een prezent Rom\u00e2nia] \u00een toamna anului 1944. Agafia era epileptic\u0103 \u0219i a trebuit s\u0103 stau ca s\u0103 am grij\u0103 de ea. Avea crize de epilepsie la fiecare dou\u0103 sau trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, iar eu st\u0103team l\u00e2ng\u0103 ea, a\u0219tept\u00e2nd s\u0103 \u00ee\u0219i revin\u0103. Lucram mult \u00een gospod\u0103rie \u0219i la c\u00e2mp \u00eempreun\u0103 cu Agafia. S\u0103 tr\u0103ie\u0219ti la sat presupune munc\u0103 grea. Fiind la \u0219coal\u0103 m-am al\u0103turat Komsomolului [16]. Eram dornic s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b \u0219i \u00eemi pl\u0103cea s\u0103 citesc. \u00cemprumutam c\u0103r\u021bi de la biblioteca comunei. Citeam orice pe ce puteam pune m\u00e2na. \u00cen clasa a zecea am citit \u00een ziar \u0219i am auzit \u0219i la radio despre fondarea statului Israel. Uniunea Sovietic\u0103 a \u00eencurajat acest eveniment \u0219i a fost printre primele state care au recunoscut Israelul ca stat. Am \u00een\u021beles mai t\u00e2rziu c\u0103 acest suport era fondat pe speran\u021ba c\u0103 Israelul va deveni un stat socialist. C\u00e2nd Israel a luat-o \u00een alt\u0103 direc\u021bie, cele dou\u0103 state s-au \u00eenstr\u0103inat. Cred c\u0103 fondarea statului Israel este singura desp\u0103gubire a poporului evreu pentru milioanele de mor\u021bi.<\/p>\n<p>La Rezina m-am \u00eentors pentru prima dat\u0103 dup\u0103 \u00eencheierea \u0219colii cu speran\u021ba c\u0103 unul dintre fra\u021bii mei mai mari au supravie\u021buit. Aveam speran\u021be, dar m\u0103 \u0219i temeam c\u0103 nu voi \u00eent\u00e2lni supravie\u021buitori. \u00cen Rezina mi s-a spus c\u0103 fratele meu Moisei locuie\u0219te la Chi\u0219in\u0103u. L-am g\u0103sit imediat. Moisei mi-a povestit despre toate rudeniile noastre. Moisei fusese mobilizat \u00een armata sovietica chiar la \u00eenceputul r\u0103zboiului. A fost pe front p\u00e2n\u0103 \u00een anul 1945. A fost r\u0103nit grav \u00een Polonia \u0219i internat la spital. Dup\u0103 \u00eens\u0103n\u0103to\u0219ire s-a dus \u00een Uzbekistan ca s\u0103 \u00eel caute pe Abram. A g\u0103sit-o pe Lusia. Lusia \u0219i Abram tr\u0103iau \u00eempreun\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 fie c\u0103s\u0103tori\u021bi. Lusia i-a spus lui Moisei c\u0103 Abram a mers voluntar pe front \u0219i c\u0103 a murit la Konigsberg [\u00een prezent Rusia] \u00een 1945. Moisei s-a \u00eentors la Rezina \u00een 1945. Nu \u0219tia nimic despre mine \u0219i a crezut c\u0103 am murit cu to\u021bii. Moisei s-a c\u0103s\u0103torit cu Nina, o t\u00e2n\u0103r\u0103 din Rezina. A absolvit facultatea de drept, dar nu a profesat niciodat\u0103. Nu cunosc motivul. Probabil din cauza articolului 5 [17]. A lucrat \u00eentr-un magazin de \u00eenc\u0103l\u021b\u0103minte \u00een Chi\u0219in\u0103u. A avut o fiic\u0103 pe nume Faina, \u0219i un fiu Grigorii. Dup\u0103 terminarea \u0219colii Faina s-a c\u0103s\u0103torit cu Grigorii Ro\u0219. Grigorii a terminat \u0219coala secundar\u0103 \u0219i s-a c\u0103s\u0103torit \u0219i el. Numele so\u021biei lui a fost Yelena. Moisei a fost operat \u00een 1980, ca s\u0103-\u0219i \u00eendep\u0103rteze schijele, pe care le avea \u00eenc\u0103 din timpul r\u0103zboiului \u0219i care \u00eel deranjau.<\/p>\n<p>Sora mea Nehoma a locuit \u00een timpul r\u0103zboiului la Ivanovo, unde s-a \u0219i c\u0103s\u0103torit. So\u021bul ei, Semion Abramovici, a fost evreu. Nu au avut copiii. Dup\u0103 r\u0103zboi s-au mutat la Cern\u0103u\u021bi.<\/p>\n<p>Dup\u0103 terminarea \u0219colii am fost admis la facultatea de matematic\u0103 de la universitatea din Chi\u0219in\u0103u, dar m-am \u00eemboln\u0103vit imediat dup\u0103 admitere, a\u0219a c\u0103 a trebuit s\u0103 \u00eentrerup temporar studiile. De vreme ce puteam locui \u00een c\u0103minul colegiului pedagogic m-am transferat mai t\u00e2rziu acolo. Apoi m-am mutat la departamentul f\u0103r\u0103 frecven\u021b\u0103, av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 \u00een anii 1940 \u0219i 1950 am lucrat ca profesor de matematic\u0103 \u00een Raspopeni. Aceasta a fost perioada luptei \u00eempotriva cosmopoli\u021bilor [vezi campania \u00eempotriva \u2018cosmopoli\u021bilor\u2019] [18]. \u00cemi amintesc de uciderea lui Michoels [19], \u0219i de Complotul Doctorilor [20]. Cu toate acestea am p\u0103rerea mea despre ce s-a \u00eent\u00e2mplat. Nu a\u0219 denumi ce s-a \u00eent\u00e2mplat ca anitsemitism. Nu cred c\u0103 Stalin era un antisemit. Era un politician \u0219i \u00ee\u0219i \u00eendep\u0103rta oponen\u021bii. A ucis mai mul\u021bi ru\u0219i \u0219i georgeni dec\u00e2t evrei.<\/p>\n<p>Cred c\u0103 Complotul Doctorilor a avut un temei politic. Poate a avut de a face cu fondarea statului Israel \u0219i cu popularitatea pe care Golda Meir [21], primul ministru al Israelului, a avut-o \u00een r\u00e2ndul evreilor din Uniunea Sovietic\u0103. Nu cred c\u0103 exist\u0103 cineva care s\u0103 cunoasc\u0103 adev\u0103ratul motiv: trebuie scormonit \u00een arhive pentru a afla un r\u0103spuns. Cred c\u0103 aceste discu\u021bii despre un antisemitism la nivelul statului sunt pu\u021bin exagerate. Num\u0103rul evreilor era sc\u0103zut \u00een propor\u021bie cu \u00eentreaga popula\u021bie, dar dac\u0103 privim la statistici, vom vedea c\u0103 doctorii, profesorii \u0219i inginerii evrei era mai numero\u0219i dec\u00e2t cei de orice alt\u0103 na\u021bionalitate.[Nota editorului: Intervievatul probabil c\u0103 vrea s\u0103 spun\u0103 c\u0103 num\u0103rul profesioni\u0219tilor \u0219i al intelectualilor de etnie evreiasc\u0103 din pozi\u021biile \u00eenalte era mai ridicat dec\u00e2t al cel al celorlalte na\u021bionalit\u0103\u021bi.] De exemplu, eu sunt evreu, \u0219i nu am ascuns niciodat\u0103 acest fapt; am studiat \u0219i eu, \u0219i nu \u00eemi amintesc de nici o atitudine preconceput\u0103 fa\u021b\u0103 de mine.<\/p>\n<p>\u00cemi amintesc ziua mor\u021bii lui Stalin, cum pl\u00e2ngeau oamenii. Eu eram calm \u00een privin\u021ba asta: nu am avut de g\u00e2nd s\u0103 m\u0103 obosesc din cauza asta. Datorit\u0103 Congresului al XX-lea al Partidului din 1956 [22] \u0219i a public\u0103rii Raportului Hru\u0219cev [23] am \u00eenv\u0103\u021bat multe lucruri noi. Ca mul\u021bi al\u021bii nu am avut habar despre ideea extermin\u0103rii liderilor partidului, nu cuno\u0219team num\u0103rul lag\u0103relor [vezi Gulag] [24], nici pe cel al prizonierilor, ori c\u00e2\u021bi oameni au murit acolo. A fost un \u0219oc pentru mine. A fost un \u0219oc s\u0103 aflu c\u0103 oameni care, fiind comuni\u0219ti, treceau Nistrul din Moldova [Rom\u00e2nia] \u00een Uniunea Sovietic\u0103, erau du\u0219i \u00een lag\u0103rele lui Stalin. Situa\u021bia din \u021bar\u0103 s-a schimbat dup\u0103 Congres, iar eu am intrat \u00een partid \u00een 1956.<\/p>\n<p>Dup\u0103 absolvirea facult\u0103\u021bii am \u00eenceput s\u0103 lucrez ca director la \u0219coala din Raspopeni. C\u0103l\u0103toream des la Chi\u0219in\u0103u, ca s\u0103 \u00eel v\u0103d pe fratele meu. Acolo, vizit\u00e2nd rudele \u00eendep\u0103rtate, am \u00eent\u00e2lnit-o \u0219i pe viitoarea mea so\u021bie. Ea \u00eenchiria de la ei o camer\u0103. Numele ei era Liana Degtiar. Mi-a pl\u0103cut de Liana imediat, \u0219i m\u0103 \u00eent\u00e2lneam cu ea de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd mergeam la Chi\u0219in\u0103u. \u00cen vara anului 1961 am mers la Crimeea cu vaporul. Am c\u0103l\u0103torit cu vasul p\u00e2n\u0103 la Yalta [\u00een prezent Ucraina] apoi am parcurs toat\u0103 Crimeea. Am stat la Gurzuf, am urcat pe mun\u021bi dou\u0103 zile, am vizitat Alu\u0219ta, \u0219i am mers la Ievpatoria. Ne-am c\u0103s\u0103torit \u00een prim\u0103var\u0103. Liana e mai t\u00e2n\u0103r\u0103 cu trei ani dec\u00e2t mine. S-a n\u0103scut \u00een Bucure\u0219ti \u00een 1933. Tat\u0103l ei, Elih Degtiar, s-a n\u0103scut la Soroki \u00een 1903. A absolvit Universitatea din Cannes \u00een Fran\u021ba \u0219i a lucrat ca inginer \u0219ef la o companie la Bucure\u0219ti. Mama ei, Sophia Degtiar, s-a n\u0103scut \u00een B\u0103l\u021bi \u00een 1908 \u0219i a terminat gimnaziul acolo. Dup\u0103 ce s-au c\u0103s\u0103torit a lucrat ca dactilograf\u0103 la compania de transport feroviar din Bucure\u0219ti.<\/p>\n<p>C\u00e2nd Basarabia a fost anexat\u0103 de c\u0103tre Uniunea Sovietic\u0103 \u00een 1940 familia Lianei s-a \u00eentors la Soroki. \u00cen timpul r\u0103zboiului au fugit la Kurgan, regiunea Tuba, \u00een Tajikistan. \u00cen 1944, dup\u0103 ce Soroki a fost eliberat de c\u0103tre trupele sovietice, familia s-a \u00eentors la Soroki. C\u00e2nd ne-am \u00eent\u00e2lnit tat\u0103l Lianei era lector la o \u0219coal\u0103 agricol\u0103, iar mama ei era casnic\u0103. Liana a absolvit Facultatea de Fizic\u0103 din cadrul Universit\u0103\u021bii din Chi\u0219in\u0103u, \u0219i a lucrat apoi ca \u0219i colaborator \u0219tiin\u021bific \u00een laboratorul Institutului de Cercet\u0103ri Electricotehnice. Am avut o nunt\u0103 lini\u0219tit\u0103. Prietenii no\u0219tri \u0219i colegii so\u021biei mele au venit la oficierea cununiei civile. Apoi am avut o mic\u0103 petrecere \u00een camera Lianei. Apoi am mers la Soroki \u00een casa p\u0103rin\u021bilor Lianei, unde am petrecut \u00eempreun\u0103 cu familia \u0219i cu cuno\u0219tin\u021bele lor. Dup\u0103 nunt\u0103 m-am mutat la Liana.<\/p>\n<p>Vizita sorei mele Anyuta din Israel \u00een 1962 a fost o mare bucurie pentru mine. A zburat p\u00e2n\u0103 la Odesa, \u0219i de acolo a c\u0103l\u0103torit la Chi\u0219in\u0103u. Asta s-a \u00eent\u00e2mplat imediat dup\u0103 nunta noastr\u0103. Era prima revedere de c\u00e2nd emigrase. I-am spus povestea familiei noastre. Anyuta mi-a adus o poz\u0103 cu Shmilik. Anyuta era c\u0103s\u0103torit\u0103 \u0219i avea trei fiii: Noah, Judah \u0219i Zvi. Locuiau \u00een Ri\u0219on Le-\u021aion [\u00een prezent Israel]. So\u021bul lui Anyuta cultiva \u0219i vindea portocale, iar fiii lor \u00eel ajutau. V\u0103 pute\u021bi imagina ce \u00eengrijorat eram pentru rudele mele din Israel \u00een perioada r\u0103zboaielor: R\u0103zboiul de \u0218ase Zile [25], \u0219i R\u0103zboiul de Ramadan [vezi R\u0103zboiul de Iom Kipur] [26]. Ascultam BBC \u0219i Vocea Americii. La \u00eenceputul anilor 1970 sora mea Nehoma \u00eempreun\u0103 cu so\u021bul ei Semion Abramovici au emigrat \u00een Israel. Locuiesc la Ri\u0219on Le-\u021aion. Acum sunt nelini\u0219tit de fiec\u0103re \u00eent\u00e2mplare, de fiec\u0103re atac terorist, mai mult dec\u00e2t sunt ei. \u00cei admir pe israelieni: locuiesc \u0219i lucreaz\u0103 \u00een ciuda atacurilor teroriste. Tr\u0103iesc cu fric\u0103, dar nu se panicheaz\u0103.<\/p>\n<p>\u00cen timpul \u00een care am fost director de \u0219coal\u0103, mi s-a oferit o pozi\u021bie la Comitetul Raional al Partidului, dar Liana considera c\u0103 trebuie s\u0103 m\u0103 concentrez pe \u0219tiin\u021b\u0103. A insistat s\u0103 urmez cursuri postuniversitare. M-am \u00eenscris la cursurile postuniversitare ale Academiei de \u0218tiin\u021be Pedagogice din Moscova [\u00een prezent Rusia] \u0219i am locuit \u00eentr-un c\u0103min \u00een Plu\u0219iha [un district \u00een partea istoric\u0103 a Moscovei] la \u00eenceputul anilor 1960. Acolo erau studen\u021bi la cursurile postuniversitare din toat\u0103 Uniunea Sovietic\u0103, a\u0219a c\u0103 formam un grup interna\u021bional complet: din Tadjikistan, Kazahstan, Ucraina, \u0219i eu un evreu din Moldova. Profesorii no\u0219tri, care erau angaja\u021bi ai Institutului de Tehnici de Predare a Matematicii, erau speciali\u0219ti extrem de bine preg\u0103ti\u021bi. Se \u00een\u021belegeau bine \u0219i cu studen\u021bii \u0219i cu lectorii. Eu studiam \u00een Biblioteca de Stat a Uniunii Sovietice numit\u0103 dup\u0103 Lenin [actualmente Biblioteca Na\u021bional\u0103 a Rusiei]. Bibliografi extrem de pricepu\u021bi m-au ajutat la g\u0103sirea c\u0103r\u021bilor de care aveam nevoie, ori dac\u0103 era necesar la procurarea lor din alt\u0103 parte. Dac\u0103 cartea era rar\u0103, \u00eemi trimiteau o copie. Am studiat \u0219i la biblioteca Academiei de \u0218tiin\u021be Pedagogice U\u0219inski. \u0218i acolo lucrau consultan\u021bi \u0219tiin\u021bifici, care oferau ajutor studen\u021bilor \u00een diferite probleme. Am consultat un specialist \u00een tehnici de predare a matematicii \u00een \u0219colile polone. \u00cenc\u0103 le sunt recunosc\u0103tor multor speciali\u0219ti pentru suportul lor.<\/p>\n<p>Fiul nostru Alexandr s-a n\u0103scut \u00een 1963. Liana lucra, iar eu primeam o burs\u0103 de studii postuniversitare. P\u0103rin\u021bii Lianei ne-au sus\u021binut foarte mult. Liana mergea des la Moscova \u00een c\u0103l\u0103torii de afaceri, timp \u00een care p\u0103rin\u021bii ei aveau grij\u0103 de Alexandr. \u00centotdeauna ne bucuram de revedere. Mergeam la expozi\u021bii de art\u0103, la teatru sau ne plimbam prin Moscova. \u00cen acele c\u00e2teva zile Liana cheltuia to\u021bii banii pe care eu \u00eei economisisem \u00een ultima lun\u0103.<\/p>\n<p>Dup\u0103 ce am terminat cursurile postuniversitare m-am \u00eentors la Chi\u0219in\u0103u, unde am lucrat ca \u0219i colaborator \u0219tiin\u021bific senior la Institutul de Cercetare \u0218tiin\u021bific\u0103 a Pedagogiei. M\u0103 ocupam de metodologia pred\u0103rii matematicii. Eram implicat \u00een munca de cercetare \u0219tiin\u021bific\u0103. Am publicat o carte: \u201cElemente de geometrie \u00een \u0219coala primar\u0103\u201d. \u00cen 1968 mi-am sus\u021binut lucrarea de diserta\u021bie [vezi gradul de doctor sovietic\/rusesc] [27] \u00een Moscova. Institutul nostru de cercetare \u0219tiin\u021bific\u0103 apar\u021binea Ministerului Educa\u021biei al Uniunii Sovietice, care sub \u00eendrumarea academicianului Kolmogorov [Kolmogorov, Andrei Nikolaevici (1903-1987): matematician rus, fondatorul \u0219colii \u0219tiin\u021bifice \u00een teoria probabilit\u0103\u021bii \u0219i teoria func\u021biilor] a ini\u021biat introducerea unui plan de \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt nou \u00een predarea matematicii \u00een \u0219coli, bazat pe experien\u021ba \u0219colilor franceze.<\/p>\n<p>Vechiul plan de \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt \u0219i manualele au fost schimbate radical, \u00eencep\u00e2nd cu clasa \u00eent\u00e2i. Elemente de matematici superioare au fost introduse \u00een ciclul secundar: teoria mul\u021bimilor, integrale, derivative etc. Asemenea schimb\u0103ri au impus preg\u0103tirea profesorilor. Eu eram implicat \u00een preg\u0103tirea lor: preg\u0103team cursuri, scriam scrisori de aplica\u021bie, \u021bineam cursuri, vreau s\u0103 spun c\u0103 eram implicat direct \u00een preg\u0103tirea profesorilor \u0219i \u00een dezvoltarea noilor manuale. Era mult de lucru \u00een aceast\u0103 direc\u021bie, dar din p\u0103cate a existat \u0219i opozi\u021bie la aceste reforme din partea Academiei de \u0218tiin\u021be a Uniunii Sovietice. Aceast\u0103 reform\u0103 a fost \u00een vigoare doar zece ani: din 1967 p\u00e2n\u0103 \u00een 1976, c\u00e2nd \u0219colile au revenit la vechiul planul de \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt. \u00cen prezent a fost introdus un nou plan de \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt \u0219i manuale noi, \u0219i din nou aceast\u0103 reform\u0103 se bazeaz\u0103 pe influne\u021ba francez\u0103.<\/p>\n<p>Paralel cu munca la academie, predam \u0219i la Institutul de formare continu\u0103 a \u00eenv\u0103\u021b\u0103torilor, \u0219i la Colegiul Pedagogic din Tiraspol. C\u0103l\u0103toream la Tiraspol pentru o zi, ca s\u0103 \u021bin cursuri studen\u021bilor. \u00cemi lua o or\u0103 cu trenul. Biletul m\u0103 costa trei ruble. M\u0103 \u00eentorceam la Chi\u0219in\u0103u dup\u0103 masa. \u00cemi pl\u0103cea s\u0103 predau \u0219i m\u0103 \u00een\u021belegeam bine cu colegii \u0219i studen\u021bii mei. M\u0103 \u00eent\u00e2lnesc cu unii dintre ei \u0219i acum. \u00centotdeauna dup\u0103 servici petreceam timp cu Alexandr, \u00eenv\u0103\u021b\u00e2ndu-l lucruri. Experien\u021ba mea pedagogic\u0103 mi-a fost foarte de folos. Alexandr a terminat prima \u0219i a doua clas\u0103 \u00eentr-un singur an, dar so\u021bia mea considera c\u0103 \u00eel suprasolicitam pe b\u0103iat. Oricum, \u0219tiam c\u0103 dac\u0103 copilul se descurc\u0103, totul e \u00een regul\u0103. Nu e bine, c\u00e2nd lucrurile sunt prea u\u0219oare ori prea grele. C\u00e2nd mi-am dat seama c\u0103 Alexandr se descurc\u0103 cu solicit\u0103rilei clasei \u00eent\u00e2i \u0219i c\u0103 \u00eencepe s\u0103-\u0219i piard\u0103 interesul la ore, l-am transferat \u00een clasa a doua. I-a trebuit ceva timp pentru a-i ajunge pe colegii lui din urm\u0103, dar s-a descurcat foarte bine. \u00cenv\u0103\u021b\u0103torii \u00eel l\u0103udau.<\/p>\n<p>L-am \u00eenv\u0103\u021bat pe Alexandr s\u0103 urmeze un program strict: la ora zece trebuia s\u0103 mearg\u0103 la culcare. O dat\u0103 \u00een clasa a cincea a avut probleme: s-a jucat \u00een curte \u0219i nu \u0219i-a f\u0103cut temele. \u2018Nu pot merge la culcare, trebuie s\u0103 \u00eemi fac temele,\u2019 mi-a spus. I-am spus c\u0103 nu conteaz\u0103. A\u0219a c\u0103 l-am trimis s\u0103 mearg\u0103 la culcare. I-am spus c\u0103 ar fi trebuit s\u0103 \u00ee\u0219i fac\u0103 temele mai repede. Asta l-a \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 \u00ee\u0219i fac\u0103 temele la timp. \u00cenv\u0103\u021b\u0103torii sunt foarte importan\u021bi la \u0219coal\u0103, \u0219i atitudinea elevilor fa\u021b\u0103 de ei e la fel de important\u0103. \u00cen familia noastr\u0103 am \u00eencercat \u00eentotdeauna s\u0103 sus\u021binem autoritatea \u00eenv\u0103\u021b\u0103torilor. Alexandr a fost bun la matematic\u0103, a\u0219a c\u0103 l-am transferat la alt\u0103 \u0219coal\u0103 la profilul de matematic\u0103. Era un b\u0103iat sociabil \u0219i avea mul\u021bi prieteni.<\/p>\n<p>Liana era supervizorul laboratorului \u00een institutului unde lucra. \u00cen paralel \u00ee\u0219i preg\u0103tea lucrarea de diserta\u021bie. \u00cen ianuarie 1969 a ob\u021binut diploma \u00een \u0219tiin\u021be tehnice. \u00cen acela\u0219i an, \u00een decembrie, ni s-a n\u0103scut cel de-al doilea fiu, Boris. Spre deosebire de Alexandr, Boris era un individualist. Nu dorea s\u0103 mearg\u0103 la gr\u0103dini\u021b\u0103 \u0219i orice efort al colegilor mei de a-l convinge s\u0103 accepte s\u0103 mearg\u0103 la o gradini\u021b\u0103 oarecare a e\u0219uat. Totu\u0219i, a mers la \u0219coal\u0103 f\u0103r\u0103 nici o problem\u0103, dar s-a \u00eemboln\u0103vit c\u00e2nd era \u00een clasa a treia. A avut oreion, de altfel o boal\u0103 obi\u0219nuit\u0103 la copiii, dar a f\u0103cut complica\u021bii \u0219i a c\u0103zut \u00een com\u0103 pentru mult timp. Slav\u0103 Domnului c\u0103 doctorii au reu\u0219it s\u0103 \u00eel salveze. Dup\u0103 aceast\u0103 boal\u0103 a \u00eenv\u0103\u021bat la fel de bine ca \u0219i fratele lui mai mare \u0219i a reu\u0219it chiar s\u0103 intre \u00eentr-o clas\u0103 de matematic\u0103.<\/p>\n<p>Familia noastr\u0103 petrecea vacan\u021ba de var\u0103 \u00eempreun\u0103. Locul nostru preferat era Odesa \u0219i suburbia Odesei: Cernomorka, Sergheevca \u0219i Karolino-Bugaz. Uneori p\u0103rin\u021bii Lianei veneau \u00eempreun\u0103 cu noi. Vizitam \u0219i Soci, Suhumi \u0219i Ialta, \u00eenchiriind o camer\u0103, a\u0219a cum obi\u0219nuia s\u0103 fac\u0103 toat\u0103 lumea. C\u00e2teodat\u0103 mergeam la Odesa la sf\u00e2r\u0219it de s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103: colegii mei \u00eempreun\u0103 cu familiile lor se adunau, \u00eenchiriau un autobus \u0219i mergeau \u00een weekend la mare. Transportul, m\u00e2ncarea \u0219i c\u0103l\u0103toritul nu erau scumpe. Citeam foarte mult \u00een timpul vacan\u021belor. Cititul era foarte popular: citeam ziare, reviste \u0219i literatur\u0103. Am str\u00e2ns o colec\u021bie mare de c\u0103r\u021bi \u00een limba rus\u0103. Liana \u0219i cu mine aveam \u0219i manuale \u0219tiin\u021bifice \u0219i c\u0103r\u021bi de referin\u021b\u0103 \u00een colec\u021bia noastr\u0103. Acum c\u0103 ne g\u00e2ndim s\u0103 emigr\u0103m \u00een Israel, Liana \u0219i Boris discut\u0103 mult cu privire la c\u0103r\u021bile pe care ar trebui s\u0103 le lu\u0103m cu noi. Liana \u00eel trimite pe Boris la depozitul de reciclat h\u00e2rtie cu c\u0103r\u021bile pe care ea le consider\u0103 de prisos, dar el le aduce \u00eenapoi acas\u0103 \u0219i o nume\u0219te pe mama lui \u00een glum\u0103 un inchizitor al secolului 21.<\/p>\n<p>\u00cen 1978 p\u0103rin\u021bii Lianei au schimbat apartamentul lor din Soroki pe unul din Chi\u0219in\u0103u \u0219i s-au mutat aici. Mama ei, Sophia Degtiar, a murit la sf\u00e2r\u0219itul lunii martie 1988, \u0219i am \u00eenmorm\u00e2ntat-o la Doina [cimitir \u00een Chi\u0219in\u0103u], \u00een sec\u021biunea evreiasc\u0103. Tat\u0103l Lianei a murit \u00een februarie 1992. \u0218i el a fost \u00eenmorm\u00e2ntat \u00een cimitirul Doina.<\/p>\n<p>Alexandr a terminat \u0219coala \u00een 1979, iar noi am dorit s\u0103 \u00ee\u0219i continue studiile. Era bun la \u0219tiin\u021bele naturii \u0219i la matematic\u0103. A intrat la Facultatea de Biologie la Universitatea de Stat din Moscova.<\/p>\n<p>C\u00e2nd era student \u00een anul patru s-a c\u0103s\u0103torit cu colega lui Tatiana Yailenko \u00een ianuarie 1983. Ea este din Done\u021bk [\u00een prezent Ucraina]. Mama ei este ucraineanc\u0103 iar tat\u0103l ei este grec. Au avut o petrecere de nunt\u0103 mic\u0103: la petrecere au participat doar colegii lor, p\u0103rin\u021bii Tatianei, Liana, Boris \u0219i cu mine. Am aranjat petrecerea la cantina unui c\u0103min studen\u021besc. Au primit o camer\u0103 \u00een Casa postuniversitarilor [unul dintre c\u0103minele confortabile ale universit\u0103\u021bii din Moscova]. Am r\u00e2s c\u00e2nd m-am uitat la etajele superioare ale acestui c\u0103min [o cl\u0103dire de doisprezec etaje]: se pot vedea scutece \u0219i haine de copiii at\u00e2rnate la uscat \u2014 nu e r\u0103u pentru studen\u021bi! \u00cen decembrie 1983 s-a n\u0103scut nepotul meu Leonid. Tatiana era \u00een anul cinci. \u0218i-a luat concediu maternal ca s\u0103 aib\u0103 grij\u0103 de bebelu\u0219. Mama ei a venit de la Done\u021bk ca s\u0103 o ajute. Alexandr era foarte ata\u0219at de fiul lui \u0219i c\u00e2teodat\u0103 chiar se certa cu soacra lui \u00een privin\u021ba educa\u021biei b\u0103iatului. Sasha [nume de alint pentru Alexandr] \u0219i-a terminat studiile postuniversitare la Moscova, iar \u00een 1988 s-a mutat \u00eempreun\u0103 cu Tatiana la Chi\u0219in\u0103u. La vremea aceea cump\u0103rasem un apartament cu trei camere \u0219i d\u0103dusem fostul nostru apartament de dou\u0103 camere \u0219i mobila copiiilor. Sa\u0219a a \u00eenceput s\u0103 lucreze la Academia de \u0218tiin\u021be din Moldova. La sf\u00e2r\u0219itul anilor 1980 Liana \u0219i cu mine ajunsesem la v\u00e2rsta pension\u0103rii [\u00een Uniunea Sovietic\u0103 v\u00e2rsta pension\u0103rii pentru b\u0103rba\u021bi era de 60 de ani, iar pentru femei de 55 de ani], dar am continuat s\u0103 muncim.<\/p>\n<p>Dup\u0103 terminarea \u0219colii Boris a urmat Facultatea de Fizic\u0103 la Universitatea din Chi\u0219in\u0103u. Dup\u0103 graduare a lucrat la Institutul de Cercet\u0103ri Electricotehnice, unde lucra \u0219i Liana. \u00cenc\u0103 lucreaz\u0103 acolo \u0219i \u00eei place foarte mult munca pe care o face. Boris nu e c\u0103s\u0103torit.<\/p>\n<p>\u00cen 1992 sora mea ne-a invitat pe so\u021bia mea \u0219i pe mine \u00een Israel. Anyuta ne-a cump\u0103rat biletele. Am zburat cu avionul p\u00e2n\u0103 acolo. Sora mea \u0219i cu familia ei ne-au a\u0219teptat la aeroportul din Tel Aviv [\u00een prezent Israel]. V\u0103 pute\u021bi imagina ce \u00eent\u00e2lnire! A fost reuniunea familiei noastre mari: nepo\u021bii mei Noah, Judah \u0219i Zvi, so\u021biile lor, p\u0103rin\u021bii so\u021biilor lor, mul\u021bi copiii \u0219i nepo\u021bi. Nici nu i-am putut num\u0103ra pe to\u021bi. Anyuta este str\u0103bunic\u0103. P\u0103rin\u021bii le-au oferit fiec\u0103rui fiu \u2018pardes\u2019, adic\u0103 o parcel\u0103 de p\u0103m\u00e2nt cu o gr\u0103din\u0103 cu portocali. O dat\u0103 ne-am \u00eent\u00e2lnit, c\u00e2nd Noah a \u00eemplinit 56 de ani. Alt\u0103 dat\u0103 ne-am adunat la casa lui Judah. Avea o curte mare \u0219i o ma\u0219in\u0103 de sortat portocale \u0219i mandarine. A montat mese ca s\u0103 poat\u0103 \u00eenc\u0103pea toat\u0103 familia \u00een curtea lui. Atunci am sim\u021bit ceva, e greu de descris cum m-am sim\u021bit, e greu de g\u0103sit cuvintele potrivite. C\u00e2nd ne-am a\u0219ezat cu to\u021bii la masa, mi-am amintit de familia noastr\u0103 mare, de faptul c\u0103 nu mai sunt singur: am a\u0219a de mul\u021bi oameni dragi, care m\u0103 iubesc \u0219i care \u00ee\u0219i amintesc de mine. Totu\u0219i, am fost pu\u021bin jenat c\u0103 exista o barier\u0103 lingvistic\u0103 \u00eentre mine \u0219i rudele mele numeroase. Ei vorbeau englez\u0103 \u0219i ebraic\u0103, dar eu nu cunosc limbiile acestea. Anyuta \u0219i cu mine am vorbit pu\u021bin pe rom\u00e2ne\u0219te \u0219i pe idi\u0219. Le-am promis nepo\u021bilor mei, c\u0103 data viitoare c\u00e2nd \u00eei voi vizita voi vorbi englez\u0103 \u0219i ebraic\u0103.<\/p>\n<p>\u00cempreun\u0103 cu Liana am stat \u00een Israel dou\u0103 luni. Am c\u0103l\u0103torit \u00een toat\u0103 \u021bara. Uneori Noah ne conducea \u00een ma\u0219ina lui. Ne-a ar\u0103tat biroul lui din port: face afaceri cu exportul de portocale. Am c\u0103l\u0103torit la Ierusalim \u0219i am mers la Yad Vashem [28], \u0219i la Zidul Pl\u00e2ngerii. Singurul loc pe care nu l-am vizitat a fost un kibbutz, cu toate c\u0103 eram curios s\u0103 v\u0103d unul, av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 sora mea a lucrat \u00eentr-unul c\u00e2nd a emigrat \u00een Palestina. Cuno\u0219tin\u021bele mele care lucrau \u00een kibbutz mi-au povestit ca kibbutzim trec printr-o perioad\u0103 grea, dar c\u0103 \u00eenc\u0103 reprezint\u0103 baza agricol\u0103 a Israelului. \u00cen 1992 fratele meu mai \u00een v\u00e2rst\u0103 Moisei, so\u021bia lui Nina, copiii lor Faina \u0219i Grigorii \u00eempreun\u0103 cu familiile lor au emigrat \u00een Israel. S-au stabilit la Netania. Nina a murit \u00een 2003. Am vizitat Israelul din nou \u00een 1995 \u0219i \u00een 1998. Am locuit la Moisei \u00een Netania. Nu am \u00eenv\u0103\u021bat englez\u0103 ori ebraic\u0103. E greu s\u0103 \u00eenve\u021bi o limb\u0103 str\u0103in\u0103 la v\u00e2rsta mea. \u00cens\u0103 copiii \u0219i nepo\u021biii lui Moisei \u00ee\u0219i aminteau \u00eenc\u0103 limba rus\u0103 \u0219i erau \u00eentotdeauna dispu\u0219i s\u0103 m\u0103 ajute.<\/p>\n<p>\u00cen 1993 fiul nostru Alexandr s-a mutat la Leningrad \u0219i a \u00eenceput s\u0103 lucreze \u00een laboratorul de biofizic\u0103 al Institutului Academic. A divor\u021bat de Tatiana \u0219i le-a l\u0103sat apartamentul ei \u0219i fiului lor. P\u0103str\u0103m leg\u0103tura cu Tatiana. E o persoan\u0103 prietenoas\u0103. Nepotul nostru Leonid ne viziteaz\u0103 des. E student la Facultatea de Matematic\u0103 la Universitatea din Chi\u0219in\u0103u. Alexandr s-a rec\u0103s\u0103torit la Leningrad. Cea de-a doua so\u021bie, Olga Ivanova, e rusoaic\u0103. Abia reu\u0219eau s\u0103 se descurce cu c\u00e2t c\u00e2\u0219tigau. \u00centr-o zi, la o conferin\u021b\u0103 \u0219tiin\u021bific\u0103 \u00een Leningrad, au fost prezen\u021bi \u0219i reprezentan\u021bi ai statului Israel. I-au oferit lui Alexandr o pozi\u021bie la Universitatea din Tel Aviv. Olga l-a urmat pe Alexandr \u00een Israel. \u00cen 1997 s-a n\u0103scut fiul lor Ilia. Liana a mers \u00een Israel ca s\u0103 aib\u0103 grij\u0103 de bebelu\u0219. A stat acolo timp de trei luni \u0219i s-a \u00eent\u00e2lnit cu rudele ei: surorile tat\u0103lui ei, nepoatele \u0219i nepo\u021biii ei locuiau \u00een Israel.<\/p>\n<p>Dup\u0103 perestroic\u0103 [29] Partidul Comunist a fost interzis \u00een Moldova [Nota editorului: \u00cen realitate Partidul Comunist al Uniunii Sovietice a \u00eencetat s\u0103 existe \u00een 1991, dup\u0103 disolu\u021bia Uniunii Sovietice.], iar autorit\u0103\u021bile au \u00eenceput s\u0103 modifice istoria urm\u00e2nd valul de anticomunism. A existat un decret de anexare a Moldovei la Rom\u00e2nia. Mass media l-a l\u0103udat pe Antonescu [30] \u0219i chiar urmau s\u0103-i construiasc\u0103 un monumet \u00een Chi\u0219in\u0103u. Au fost discu\u021bii \u0219i chiar au str\u00e2ns bani. I-au numit pe rom\u00e2nii, care au venit aici \u00eempreun\u0103 cu trupele germane, eliberatori. Imagina\u021bi-v\u0103 cum m-am sim\u021bit: ace\u0219ti rom\u00e2ni \u2018eliberatori\u2019 mi-au ucis p\u0103rin\u021bii, trei surori \u0219i fratele \u00een v\u00e2rst\u0103 de \u0219ase ani, plus mii de evrei. Cred c\u0103 Gorbaciov [31] \u0219i El\u021bin au a\u0219ezat propria prosperitate mai sus dec\u00e2t cea a statului. Desigur, au existat destule motive pentru disolu\u021bia Uniunii Sovietice, dar cum au putut-o ini\u021bia, dac\u0103 76 procente din popula\u021bie a votat pentru men\u021binerea Uniunii Sovietice? [Participarea la referendumul din 17 martie 1991 cu privire la men\u021binerea Uniunii Sovietice ca stat unic \u0219i indivizibil a fost de 174 de milioane (80 de procente din popula\u021bia total\u0103). Din to\u021bi participan\u021bii 112 de milioane sau 76.4 procente au votat pentru men\u021binerea Uniunii Sovietice].<\/p>\n<p>\u00cen anii 1990, dup\u0103 perestroic\u0103, a \u00eenceput s\u0103 re\u00eenvie \u0219i via\u021ba evreiasc\u0103 din Chi\u0219in\u0103u. \u00cen timpul Uniunii Sovietice a fost fondat\u0103 o asocia\u021bie a fo\u0219tilor de\u021binu\u021bi din ghetouri evrei \u0219i de alte etnii. Mai t\u00e2rziu, a fost desfiin\u021bat\u0103, iar acum sunt membru al asocia\u021biei evreie\u0219ti. Ulterior au fost \u00eenfiin\u021bate \u0219i organiza\u021bii evreie\u0219ti \u00een Chi\u0219in\u0103u: Centrul Cultural Iudaic \u0219i Centrul Comunit\u0103\u021bii. Evreii au \u00eenceput s\u0103 celebreze \u00eempreun\u0103 s\u0103rb\u0103torile evreie\u0219ti. \u00cendeosebi dup\u0103 ce comuni\u0219tii au ob\u021binut majoritatea \u00een parlamentul Moldovei via\u021ba evreiasc\u0103 a ren\u0103scut. [Probabil c\u0103 intervievatul vrea s\u0103 spun\u0103 c\u0103 comuni\u0219tii, fiind interna\u021bionali\u0219ti din oficiu, au fost mai aten\u021bi la coexisten\u021ba diferitelor na\u021bionalit\u0103\u021bi \u00een stat.] Cred c\u0103 situa\u021bia evreilor s-a \u00eembun\u0103t\u0103\u021bit. \u00cenainte, c\u00e2nd \u00een multe domenii de activitate evreii erau separa\u021bi de restul popula\u021biei Moldovei, nu era bine.<\/p>\n<p>C\u00e2nd comuni\u0219tii au venit la putere, moldovenii au \u00eenceput s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 la victimele fascismului. Ziarul nostru local, \u2018Yevreiskoe mestechko\u2019 [Ora\u0219ul evreiesc], a scris despre o ini\u021biativ\u0103 privat\u0103 a unui muzeu al Holocaustului \u00een Edine\u021b. Este extraordinar c\u0103 acest muzeu a fost \u00eenfiin\u021bat de un moldovean, director al unei \u0219coli locale. Cred c\u0103 e important, av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 evreii au fost dintotdeauna cet\u0103\u021beni activi \u00een Moldova: medici, profesori \u0219i me\u0219te\u0219ugari. Acum s-au ini\u021biat cerc\u0103t\u0103ri \u0219i \u00een alte ora\u0219e, \u00een care au fost extermina\u021bi evrei. Se caut\u0103 cei drep\u021bi [vezi Drep\u021bi \u00eentre Popoare] [32], care au salvat evrei \u0219i se \u00eenfiin\u021beaz\u0103 un muzeu ca acesta.<\/p>\n<p>Hesed Jehudah [33], o organiza\u021bie de caritate evreiasc\u0103, e foarte eficient\u0103. Uneori aud sau citesc \u00een ziar despre oameni care bomb\u0103ne despre m\u00e2ncare, c\u0103 nu ar fi a\u0219a de gustoas\u0103. Eu cred c\u0103 nu au motiv s\u0103 se pl\u00e2ng\u0103. Hesed face o treab\u0103 foarte bun\u0103. Voluntarii lor numero\u0219i lucreaz\u0103 neobosi\u021bi \u0219i ajut\u0103 mii de evrei. So\u021bia mea \u0219i cu mine primim pachete cu m\u00e2ncare \u00een fiecare lun\u0103. Timp \u00eendelungat am refuzat s\u0103 primim astfel de pachete, crez\u00e2nd c\u0103 exist\u0103 evrei, care sunt \u00eentr-o situa\u021bie mai dificil\u0103 dec\u00e2t a noastr\u0103. De asemenea, ca fost de\u021binut minor \u00eentr-un gheto, primesc \u0219i o pensie de la Claims Conference [\u201cConference on Jewish Material Claims against Germany\u201d. A fost \u00eenfiin\u021bat\u0103 \u00een anii 1950 pentru a asigura sprijin victimelor Holocaustului.]. Toate rudele noastre locuiesc \u00een Israel. \u0218i noi ne g\u00e2ndim s\u0103 emigr\u0103m \u00een Israel.<\/p>\n<hr \/>\n<p><a href=\"#top\"><i class=\"fa fa-arrow-circle-up\" aria-hidden=\"true\"><\/i> Inapoi sus<\/a><\/p>\n<h2 id=\"glosar\">Glosar<\/h2>\n<p>[1] Cantonist: Cantoni\u0219tii erau copii evrei, care erau recruta\u021bi de institu\u021bile militare \u00een Rusia \u021barist\u0103, cu inten\u021bia de a-i for\u021ba prin condi\u021biile de trai s\u0103 \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eze cre\u0219tinismul. Recrutarea pentru institu\u021bile cantoniste a fost impus\u0103 foarte riguros \u00een prima jum\u0103tate a sec. XIX-lea. Aceast\u0103 procedur\u0103 a fost desfiin\u021bat\u0103 \u00een 1856 sub Alexandru II. Serviciul militar obligatoriu pentru evrei a fost introdus \u00een 1827. Evreii \u00eentre v\u00e2rsta de 12 \u0219i 25 de ani puteau fi recruta\u021bi, iar cei sub 18 ani erau plasa\u021bi \u00een unit\u0103\u021bi de cantoni\u0219ti. Autorit\u0103\u021bile comunale evreie\u0219ti erau obligate s\u0103 respecte o cot\u0103 anume de recru\u021bi pentru armat\u0103. Cota mare care era impus\u0103, condi\u021biile severe ale serviciului militar, \u0219i cunoa\u0219terea faptului c\u0103 cel incorporat nu va putea practica regulile religioase evreie\u0219ti \u0219i c\u0103 va fi rupt de familie, \u00eei determinau pe cei care puteau fi recruta\u021bi s\u0103 scape. Astfel, conduc\u0103torii comunit\u0103\u021bii \u00eendeplineau cota impus\u0103 trimi\u021b\u00e2nd copiii celor mai s\u0103race familii.<\/p>\n<p>[2] Basarabia: Zon\u0103 istoric\u0103 \u00eentre Prut \u0219i Nistru, \u00een partea de sud a regiunii Odesa. Basarabia a fost parte din Rusia p\u00e2n\u0103 la Revolu\u021bia din 1917. \u00cen 1918 a fost declarat\u0103 republic\u0103 independent\u0103, iar mai t\u00e2rziu a fost unit\u0103 cu Rom\u00e2nia. Tratatul de la Paris (1920) a recunoscut unificarea, dar Uniunea Sovietic\u0103 nu a acceptat-o niciodat\u0103. \u00cen 1940 Rom\u00e2nia a fost for\u021bat\u0103 s\u0103 renun\u021be la Basarabia \u0219i la nordul Bucovinei \u00een favoarea Uniunii Sovietice. Cele dou\u0103 provincii num\u0103rau 4 milioane de locuitori, majoritatea rom\u00e2ni. Chiar dac\u0103 Rom\u00e2nia a reocupat o parte a teritoriului \u00een cel de-al Doilea R\u0103zboi Mondial \u00een Tratatul de Pace din 1947 s-a recunoscut apartenen\u021ba lor la Uniunea Sovietic\u0103. Ast\u0103zi aceste teritorii sunt parte din Moldova.<\/p>\n<p>[3] Marele R\u0103zboi Patriotic: \u00cen data de 22 iunie 1945, la ora 5 diminea\u021ba, Germania nazist\u0103 a atacat Uniunea Sovietic\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103-i declare r\u0103zboi. Acesta a fost \u00eenceputul a\u0219a numitului Mare R\u0103zboi Patriotic. Blitzkrieg-ul germanilor, cunoscut ca Opera\u021biunea Barbarosa, aproape c\u0103 a reu\u0219it s\u0103 distrug\u0103 Uniunea Sovietic\u0103 \u00een lunile urm\u0103toare. Surprinse pe nepreg\u0103tite, for\u021bele sovietice au pierdut armate \u00eentregi \u0219i cantit\u0103\u021bi uria\u0219e de echipament \u00een prima s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 a asaltului german. \u00cen noiembrie 1941 armata german\u0103 a cucerit Ucraina, a asediat Leningradul, cel de-al doilea ora\u0219 ca m\u0103rime al Uniunii Sovietice, \u0219i amenin\u021ba p\u00e2n\u0103 \u0219i Moscova. Pentru Uniunea Sovietic\u0103 r\u0103zboiul s-a \u00eencheiat la 9 mai 1945.<\/p>\n<p>[4] Anexarea Basarabiei de c\u0103tre Uniunea Sovietic\u0103: La sf\u00e2r\u0219itul lunii iunie 1940 Uniunea Sovietic\u0103 a cerut Rom\u00e2niei s\u0103 \u00ee\u0219i retrag\u0103 trupele din Basarabia \u0219i s\u0103 renun\u021be la teritoriile anexate. Rom\u00e2nia \u0219i-a retras trupele \u0219i administra\u021bia \u00een acea\u0219i lun\u0103 iar \u00eentre 28 iunie \u0219i 3 iulie sovieticii au ocupat regiunea. \u00cen acela\u0219i timp Rom\u00e2nia era obligat\u0103 s\u0103 renun\u021be la nordul Transilvaniei \u00een favoarea Ungariei \u0219i la sudul Dobrogei \u00een favoarea Bulgariei. Aceste pierderi teritoriale au influen\u021bat \u00eentr-o mare m\u0103sur\u0103 politica Rom\u00e2niei \u00een timpul celui de-al Doilea R\u0103zboi Mondial.<\/p>\n<p>[5] Revolu\u021bia Rus\u0103 din 1917: Revolu\u021bia prin care regimul \u021barist al Imperiul Rus a fost r\u0103sturnat, \u0219i \u00eenlocuit de conducerea Bol\u0219evicilor sub Lenin. Cel dou\u0103 etape ale revolu\u021biei au fost: Revolu\u021bia din februarie, care a fost declan\u0219at\u0103 de lipsa hranei \u0219i a combustibilului din timpul Primului R\u0103zboi Mondial, c\u00e2nd \u021barul a abdicat \u0219i un guvern provizoriu a preluat puterea. A doua faz\u0103 s-a consumat sub forma unei lovituri de stat ini\u021biat\u0103 de Lenin \u00een octombrie\/noiembrie (Revolu\u021bia din octombrie) const\u00e2nd \u00een preluarea puterii de c\u0103tre bol\u0219evici.<\/p>\n<p>[6] Anexarea Basarabiei de c\u0103tre Rom\u00e2nia: \u00cen timpul zilelor haotice ale revolu\u021biei sovietice adunarea na\u021bional\u0103 a moldovenilor convocat\u0103 la Chi\u0219in\u0103u a decis pe data de 4 decembrie 1917 proclamarea unui stat moldovenesc independent. Ca s\u0103 \u00eempiedice aspira\u021bile la autonomie Rusia a ocupat capitala Moldovei \u00een ianuarie 1918. La cererea disperat\u0103 a Moldovei armata Rom\u00e2niei \u00eenvecinat\u0103 au intrat \u00een Chi\u0219in\u0103u \u00een acea\u0219i lun\u0103 recaptur\u00e2nd ora\u0219ul de la bol\u0219evici. Acesta a fost un pas decisiv pentru unirea cu Rom\u00e2nia: moldovenii au acceptat anexarea f\u0103r\u0103 alte condi\u021bii preliminare.<\/p>\n<p>[7] Regele Carol I: 1839-1914, Domnitorul Rom\u00e2niei (1866-1881) \u0219i Regele Rom\u00e2niei (1881-1914). A semnat cu Austro-Ungaria un tratat politico-militar (1883), la care au aderat \u0219i Germania \u0219i Italia, leg\u00e2nd astfel Rom\u00e2nia de Puterile Centrale. Sub domnia lui a avut loc R\u0103zboiul de Independen\u021b\u0103 (1877). A insistat ca Rom\u00e2nia s\u0103 participe la Primul R\u0103zboi Mondial de partea Germaniei \u0219i a Austro-Ungariei.<\/p>\n<p>[8] Sob\u0103 ruseasc\u0103: Sob\u0103 mare de piatr\u0103 alimentat\u0103 cu lemn. De obicei era construit\u0103 \u00eentr-un col\u021b al buc\u0103t\u0103riei \u0219i era folosit\u0103 la \u00eenc\u0103lzirea casei \u0219i la g\u0103tit. Avea o banc\u0103, care era folosit\u0103 \u00een timpul ierni de copiii \u0219i de adul\u021bi ca pat.<\/p>\n<p>[9] Taberele Hak\u0219arah: Tabere de antrenament organizate de zioni\u0219ti, unde tinerii evrei din diaspora erau antrena\u021bi intelectual \u0219i fizic, \u00een special \u00een agricultur\u0103, pentru colonizarea Palestinei.<\/p>\n<p>[10] Cuzist: Membru al unei organiza\u021bii fasciste rom\u00e2ne\u0219ti denumit\u0103 dup\u0103 Alexandru C. Cuza, unul dintre cei mai ferven\u021bi lideri fasci\u0219ti din Rom\u00e2nia, care era cunoscut pentru \u0219ovinismul \u0219i antisemitismului lui f\u0103r\u0103 scrupule. \u00cen 1919 Cuza a \u00eenfiin\u021bat LANC, care \u00een 1935 a devenit Partidul Na\u021bional Cre\u0219tin cu un program antisemit.<\/p>\n<p>[11] Batalion de lupt\u0103: Corp de armat\u0103 \u00een timpul celui de-al Doilea R\u0103zboi Mondial format din voluntari. Solda\u021bii din care era compus patrulau \u00een ora\u0219e, s\u0103pau tran\u0219ee \u0219i p\u0103zeau cl\u0103dirile de raiduri aeriene din timpul nop\u021bii. \u00cen asemenea batalioane se \u00eenrolau de obicei studen\u021bii.<\/p>\n<p>[12] Ocuparea Odessei de c\u0103tre Armata Rom\u00e2n\u0103: trupele Armatei Rom\u00e2ne au ocupat Odesa \u00een octombrie 1941. Imediat au aplicat m\u0103suri anti-evreie\u0219ti. Dup\u0103 masacrul evreilor din Odesa, ordonat de Antonescu, for\u021bele rom\u00e2ne\u0219ti au deportat supravie\u021buitorii \u00een lag\u0103rele din districtul Golta: 54.000 \u00een lag\u0103rul Bogdanovca, 18.000 \u00een lag\u0103rul Ahmetcetca, \u0219i 8000 \u00een lag\u0103rul din Domanevca. \u00cen Bogdanovca to\u021bi evreii au fost \u00eempu\u0219ca\u021bi, la acest masacru particip\u00e2nd jandarmeria rom\u00e2neasc\u0103, poli\u021bia din Ucraina \u0219i Sonderkommando R, format din etnici germani. \u00cen ianuarie \u0219i februarie 1942, 12.000 de evrei ucrainieni au fost uci\u0219i \u00een celelate dou\u0103 lag\u0103re. \u00cen total au fost uci\u0219i 185.000 de evrei ucrainiei de c\u0103tre unit\u0103\u021bi militare rom\u00e2ne\u0219ti \u0219i germane.<\/p>\n<p>[13] Colhoz: Politica colectiviz\u0103rii treptate \u0219i voluntare a fost adoptat\u0103 \u00een Uniunea Sovietic\u0103 \u00een 1927 pentru a \u00eencuraja produc\u021bia de alimente, \u00een acela\u0219i timp eliber\u00e2nd for\u021b\u0103 de munc\u0103 \u0219i capital pentru dezvoltarea industrial\u0103. \u00cen 1929, cu doar 4% din gospod\u0103ri \u00een colhozuri, Stalin a ordonat confiscarea p\u0103m\u00e2nturilor, uneltelor \u0219i animalelor \u021b\u0103ranilor. Colhozul a \u00eenlocuit gospod\u0103ria de familie.<\/p>\n<p>[14] Voro\u0219ilov, Kliment Efremovici (1881-1969): comandant militar \u0219i politician sovietic. A fost un revolu\u021bionar activ \u00eenainte de Revolu\u021bia din 1917 \u0219i un comandant remarcabil \u00een Armata Ro\u0219ie \u00een R\u0103zboiul Civil Rusesc. Ca \u0219i comisar pentru afaceri militare \u0219i maritime, mai t\u00e2rziu \u0219i de ap\u0103rare, Voro\u0219ilov a contribuit la reorganizarea Armatei Ro\u0219ii. A fost membru al Politburoului al Comitetului Central al Partidului Comunist \u00eencep\u00e2nd cu anul 1926, \u0219i membru al Sovietului Suprem din 1937. A fost dat afar\u0103 din Comitetul Central \u00een 1961, dar reales \u00een 1966.<\/p>\n<p>[15] Ziua Victoriei (9 mai): S\u0103rb\u0103toare na\u021bional\u0103, care comemoreaz\u0103 \u00eenfr\u00e2ngerea Germaniei naziste \u0219i sf\u00e2r\u0219itul celui de-al Doilea R\u0103zboi Mondial, \u0219i onoreaz\u0103 solda\u021bii sovietici care au murit \u00een r\u0103zboi.<\/p>\n<p>[16] Comsomol: Organiza\u021bie de tineret a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice \u00eenfiin\u021bat\u0103 \u00een 1918. Misiunea Comsomolului era de a r\u0103sp\u00e2ndi ideile comunismului \u0219i de a-i implica pe muncitorii \u0219i \u021b\u0103ranii tineri \u00een construirea Uniunii Sovietice. De asemenea Comsomolul inten\u021biona s\u0103 ofere o educa\u021bie comunist\u0103 tinerilor muncitor implic\u00e2ndu-i \u00een lupta politic\u0103, care era suplimentat\u0103 de educa\u021bie teoretic\u0103. Comsomolul era mai popular dec\u00e2t Partidul Comunist, fiindc\u0103 \u021belul educ\u0103rii oamenilor putea fi acceptat \u0219i asumat \u0219i de c\u0103tre tineri proletari neini\u021bia\u021bi, pe c\u00e2nd membri de partid trebuiau sa aib\u0103 o minim\u0103 preg\u0103tire politic\u0103.<\/p>\n<p>[17] Articolul 5: Acesta se refer\u0103 la factorul na\u021bionalit\u0103\u021bii, care era men\u021bionat pe cererile de angajare. Evreii, care \u00een Uniunea Sovietic\u0103 erau considera\u021bi o na\u021bionalitate aparte, nu au fost favoriza\u021bi \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103 de la finele celui de-al Doilea R\u0103zboi Mondial p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul anilor 1980.<\/p>\n<p>[18] Campania \u00eempotriva \u2018cosmopoli\u021bilor\u2019: Aceast\u0103 campanie \u00eemportiva \u2018cosmopoli\u021bilor\u2019, adic\u0103 a evreilor, a fost ini\u021biat\u0103 \u00een diverse articole ale organului central al Partidului Comunist \u00een 1949. Campania a fost direc\u021bionat\u0103 \u00eenainte de toate \u00eempotriva intelectualilor evrei \u0219i a fost primul atac public \u00eempotriva evreilor sovietici ca \u0219i evrei. Scriitorii \u2018cosmopoli\u021bi\u2019 erau acuza\u021bi c\u0103 urau poporul rus, c\u0103 suportau sionismul etc. Mul\u021bi scriitori de limb\u0103 idi\u0219, ca de altfel \u0219i liderii Comitetului Evreiesc Antifascist au fost aresta\u021bi \u00een noiembrie 1948 sub acuza\u021bia c\u0103 \u00eentre\u021bin leg\u0103turi cu Sionismul \u0219i cu \u2018imperialismul\u2019 american. Au fost executa\u021bi pe ascuns \u00een 1952. Complotul doctorilor a fost ini\u021biat \u00een ianuarie 1953. Un val de antisemitism s-a r\u0103sp\u00e2ndit \u00een \u00eentreaga Uniune Sovietic\u0103. Evreii erau demi\u0219i din func\u021bile lor, \u0219i s-au r\u0103sp\u00e2ndit zvonuri despre o iminent\u0103 deportare \u00een mas\u0103 a evreilor \u00een partea de est a Uniunii Sovietice. Moartea lui Stalin \u00een martie 1953 a pus cap\u0103t acestei campanii \u00eempotriva \u2018cosmopoli\u021bilor\u2019.<\/p>\n<p>[19] Michoels, Solomon (1890-1948) (n\u0103scut Vovsi): Un mare actor sovietic, produc\u0103tor \u0219i pedagog. A lucrat la Teatrul Evreiesc de Stat din Moscova (unde a fost regizor \u00eencep\u00e2nd cu anul 1929). A regizat lucr\u0103ri filozofice, intense \u0219i monumentale. Michoels a fost ucis la ordinul Ministerului Securit\u0103\u021bii Statului.<\/p>\n<p>[20] Complotul doctorilor: A fost o presupus\u0103 conspira\u021bie a unui grup de doctori din Moscova de a asasina func\u021bionari ai guvernului \u0219i ai partidului. \u00cen ianuarie 1953 presa sovietic\u0103 a scris despre arestarea a nou\u0103 doctori, \u0219ase dintre ei fiind evrei, care \u0219i-au m\u0103rturisit vina. Fiindc\u0103 Stalin a murit \u00een 1953, procesul lor nu a mai avut loc. Ziarul oficial al Partidului, Pravda, a scris mai t\u00e2rziu c\u0103 acuza\u021biile \u00eempotriva doctorilor au fost false \u0219i c\u0103 m\u0103rturisirea vinei lor a fost ob\u021binut\u0103 prin tortur\u0103. Acest caz a fost cel mai grav incident antisemitic \u00een timpul lui Stalin. \u00cen discursul lui secret la al XX-lea Congres al Partidului Comunist din 1956 Gorbaciov a afirmat c\u0103 Stalin a vrut s\u0103 foloseasc\u0103 Complotul pentru a cure\u021be v\u00e2rful conducerii sovietice.<\/p>\n<p>[21] Golda Meir (1898-1978): n\u0103scut\u0103 \u00een Rusia, a emigrat \u00een Palestina \u0219i a devenit un om politic foarte cunoscut \u0219i respectat, care a luptat pentru drepturile evreilor. \u00cen 1948 Meir a fost aleas\u0103 ca ambasador al Israelului \u00een Uniunea Sovietic\u0103. Din 1969 p\u00e2n\u0103 \u00een 1974 a fost Prim Ministru al Israelului. \u00cen ciuda victoriei Partidului Muncii la alegerile din 1974, \u0219i-a dat demisia \u00een favoarea lui I\u021bhak Rabin. A fost \u00eenmorm\u00e2ntat\u0103 pe muntele Herzl \u00een Ierusalim \u00een 1978.<\/p>\n<p>[22] Al XX-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice: La acest congres din 1956 Hru\u0219ciov a demascat \u00een public cultul lui Stalin \u0219i a dat \u00een vileag tot ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een Uniunea Sovietic\u0103 \u00een timpul lui Stalin.<\/p>\n<p>[23] Hru\u0219ciov, Nikita (1894-1971): lider comunist sovietic. Dup\u0103 moartea lui Stalin \u00een 1953 a devenit secretar general al Comitetului Central, prin urmare conduc\u0103torul Partidului Comunist la Uniunii Sovietice. \u00cen 1956, \u00een timpul celui de-al XX-lea Congres al Partidului, Hru\u0219ciov a f\u0103cut un pas f\u0103r\u0103 precedent \u0219i l-a denun\u021bat pe Stalin \u0219i metodele acestuia. A fost demis ca premier ca secretar general la partidului \u00een octombrie 1964. \u00cen 1966 a fost \u00eenl\u0103turat din Comitetul Central al Partidului.<\/p>\n<p>[24] Gulag: Sistemul soviectic de lag\u0103re de munc\u0103 for\u021bat\u0103 din regiunile izolate din Siberia \u0219i din Nordul \u00eendep\u0103rtat, \u00eenfiin\u021bat \u00een 1919. Abia \u00eencep\u00e2nd cu anii 1930 a existat un num\u0103r \u00eensemnat de de\u021binu\u021bi \u00een lag\u0103re. \u00cen 1934 Gulagul, ori Administra\u021bia General\u0103 a Lag\u0103relor de munc\u0103 for\u021bat\u0103, pe atunci administrat\u0103 de NKVD, succesorul lui CEKA, avea deja milioane de de\u021binu\u021bi. Printre prizonieri se num\u0103rau pe l\u00e2ng\u0103 criminali, ho\u021bi, \u0219i al\u021bi criminali obi\u0219nui\u021bi, \u0219i disiden\u021bi politici \u0219i religio\u0219i. \u00cen timpul lui Stalin lag\u0103rele Gulagului au contribuit semnificativ la economia sovietic\u0103. Condi\u021biile de trai din lag\u0103re erau extrem de aspre. Dup\u0103 moartea lui Stalin din anul 1953, popula\u021bia lag\u0103relor a fost redus\u0103 semnificativ, iar condi\u021biile de trai ale de\u021binu\u021bilor s-au mai \u00eembun\u0103t\u0103\u021bit.<\/p>\n<p>[25] R\u0103zboiul de \u0218ase Zile: Primele atacuri din R\u0103zboiul de \u0218ase Zile au fost efectuate de c\u0103tre for\u021bele aeriene israeliene \u00een ziua de 5 iunie 1967. \u00centreg r\u0103zboiul a durat 132 de ore \u0219i 30 de minute. Lupta \u00eempotriva Egiptului a durat doar patru zile, pe c\u00e2nd lupta \u00eempotriva Iordaniei a durat trei zile. \u00cen ciuda duratei scurte, acest r\u0103zboi a fost unul dintre cele mai dramatice \u0219i devastatoare r\u0103zboaie \u00eentre Israel \u0219i toate \u021b\u0103rile arabe cu care a fost \u00een conflict. Acest r\u0103zboi a cauzat o criz\u0103 economic\u0103 care a durat mai mul\u021bi ani. Datorit\u0103 schimb\u0103rii mentalit\u0103\u021bii \u0219i a orient\u0103rii politice a statelor arabe \u00een urma R\u0103zboiul de \u0218ase Zile s-a intensificat \u0219i tensiunea dintre statele arabe \u0219i Occident.<\/p>\n<p>[26] R\u0103zboiul de Iom Kipur: R\u0103zboiul arabo-israelian din 1973, cunoscut \u0219i sub denumirea de R\u0103zboiul de Iom Kipur sau R\u0103zboiul de Ramadan, a fost un r\u0103zboi \u00eentre Israel pe de-o parte \u0219i Egipt \u0219i Siria pe de cealalt\u0103 parte. A fost cea de-a patra confruntare militar\u0103 major\u0103 dintre Israel \u0219i statele arabe. R\u0103zboiul a durat trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni: a \u00eenceput \u00een 6 octombrie 1973 \u0219i s-a \u00eencheiat \u00een 22 octombrie pe frontul sirian \u0219i \u00een 26 octombrie pe cel egiptean.<\/p>\n<p>[27] Doctoratul \u00een Uniunea Sovietic\u0103\/Rusia: Stagiul universitar \u00een Uniunea Sovietic\u0103 (\u2018aspirantura\u2019, ori \u2018ordinatura\u2019 pentru studen\u021bii la medicin\u0103) dura de obicei circa trei ani \u0219i era finalizat cu o lucrare de diserta\u021bie. Studen\u021bilor care absolvau stagiul li se decerna titlul de \u2018kandidat nauk\u2019 (literalmente doctorand \u00een \u0219tiin\u021be). Dac\u0103 cineva dorea s\u0103 continue cu cercetarea urm\u0103torul pas era s\u0103 \u00eenainteze o cerere pentru titlul de doctor. Pentru decernarea acestui titlu persoana \u00een cauz\u0103 trebuia s\u0103 fie implicat\u0103 \u00een domeniul universitar, s\u0103 publice \u0219i s\u0103 scrie o lucrare de diserta\u021bie original\u0103. \u00cen final i se acorda titlul de \u2018doctor nauk\u2019 (lit. \u2018doctor \u00een \u0219tiin\u021be\u2019).<\/p>\n<p>[28] Yad Vashem: Acest muzeu, fondat \u00een 1953 \u00een Ierusalim, cinste\u0219te at\u00e2t amintirea martirilor Holocaustului, c\u00e2t \u0219i a \u2018Drep\u021bilor dintre Popoare\u2019, ne-evrei care sunt onora\u021bi pentru \u2018compasiunea, curajul \u0219i moralitatea\u2019 lor.<\/p>\n<p>[30] Anotonescu, Ion (1882-1946): Conduc\u0103tor politic \u0219i militar rom\u00e2n, pre\u0219edinte al Consiliului de Mini\u0219tri din 1940 p\u00e2n\u0103 \u00een 1944. \u00cen 1940 a format o coali\u021bie cu conducerea legionar\u0103. A inaugurat o dictatur\u0103 \u00een 1941, care a urm\u0103rit deprecierea sistemului politic rom\u00e2nesc ini\u021biat de Regele Carol II. Convingerile lui antisemite puternice au dus la persecutarea, deportarea \u0219i uciderea multor evrei din Rom\u00e2nia. A fost arestat \u00een 23 august 1944 \u0219i trimis la \u00eenchisoare \u00een Uniunea Sovietic\u0103 p\u00e2n\u0103 la \u00eenceperea procesului, care a avut lor dup\u0103 alegeriile din anul 1946.<\/p>\n<p>[31] Gorbaciov, Mihail (1931-): Lider politic sovietic. Gorbaciov a devenit membru \u00een Partidul Comunist \u00een 1952 \u0219i a urcat treptat \u00een ierarhia partidului. \u00cen 1970 a fost ales Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice, func\u021bie pe care a de\u021binut-o p\u00e2n\u0103 \u00een 1990. \u00cen 1980 a intrat \u00een Politburo, iar \u00een 1985 a fost ales secretar general al partidului. \u00cen 1986 a demarat un program cuprinz\u0103tor de liberalizare politic\u0103, economic\u0103 \u0219i social\u0103 sub sloganul glasnost (deschidere) \u0219i perestroica (restructurare). Guvernul a eliberat de\u021binu\u021bi politici, a permis emigrarea sporit\u0103, a condamnat corup\u021bia, \u0219i a \u00eencurajat reexaminarea istoriei sovietice.Congresul Deputa\u0163ilor Poporului din URSS, fondat \u00een 1989, a votat \u00eencetarea controlului de\u021binut de Partidul Comunist asupra guvernului \u0219i l-a ales pe Gorbaciov ca pre\u0219edinte executiv. Gorbaciov a desfiin\u021bat Partidul Comunist \u0219i le-a oferit \u021b\u0103rilor baltice independen\u021ba. Imediat dup\u0103 constituirea Comunit\u0103\u021bii Statelor Independente \u00een 1991 Gorbaciov \u0219i dat demisia de la pre\u0219endin\u021bie. Din 1992 Gorbaciov a condus diferite organiza\u021bii interna\u021bionale.<\/p>\n<p>[32] \u2018Drep\u021bi \u00eentre Popoare\u2019: Ne-evrei care au salvat evrei \u00een timpul Holocaustului.<\/p>\n<p>[33] Hesed: Hesed, \u00eensemn\u00e2nd \u00eengrijire \u0219i mil\u0103 \u00een ebraic\u0103, este numele organiza\u021biei de caritate \u00eenfiin\u021bat\u0103 de Amos Avgar la \u00eenceputul secolului XX. Sus\u021binut\u0103 de Claims Conference \u0219i de Joint, Hesed ofer\u0103 ajutor evreilor, care \u00ee\u0219i doresc o via\u021b\u0103 decent\u0103 \u00een ciuda condi\u021biilor economice dificile, \u0219i \u00eencurajeaz\u0103 dezvoltarea propriei identit\u0103\u021bi. Hesed ofer\u0103 diverse servicii destinate s\u0103 suporte nevoile tuturor, dar \u00een special a persoanelor \u00een v\u00e2rst\u0103. Serviciile sociale majore includ: munca la centru (informare, publicitate despre activit\u0103\u021bile centrului, \u00eentre\u021binerea leg\u0103turilor cu str\u0103in\u0103tatea, \u0219i \u00eenchirierea gratuit\u0103 a echipamentului medical); servicii acas\u0103 (\u00eengrijiri \u0219i ajutor acas\u0103, livrare de alimente, livrare de m\u00e2ncare g\u0103tit\u0103, repara\u021bii minore); munca \u00een comunitate (cluburi, mese comune, policlinici, consult\u0103ri medicale \u0219i legale); servicii pentru voluntari (programe de instruire). Centrele Hesed au inspirat o real\u0103 revolu\u021bie \u00een via\u021ba evreiasc\u0103 \u00een \u021b\u0103rile post-sovietice. Oamenii au v\u0103zut \u0219i au sesizat rena\u0219terea tradi\u021biei evreie\u0219ti a umanismului. \u00cen prezent exist\u0103 peste optzeci de centre Hesed \u00een \u021b\u0103rile post-sovietice. Activit\u0103\u021bile lor acoper\u0103 popula\u021bia evreiasc\u0103 a peste opt sute de a\u0219ez\u0103ri.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Chi\u0219in\u0103u, Moldova Ivan Barbul e un b\u0103rbat \u00eenalt, lat \u00een umeri, care pare mai t\u00e2n\u0103r dec\u00e2t v\u00e2rsta pe care o are. P\u0103rul des e \u00eenc\u0103run\u021bit, are tr\u0103s\u0103turi blajine \u0219i ochi expresivi. Are vocea joas\u0103, ca a unui conferen\u021biar profesionist. Cea mai dramatic\u0103 secven\u021b\u0103 a discu\u021biei noastre a fost relatarea mor\u021bii p\u0103rin\u021bilor, a surorilor \u0219i fra\u021bilor &#8230; <a title=\"Ivan Barbul\" class=\"read-more\" href=\"https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/interviuri\/ivan-barbul\/\" aria-label=\"Cite\u0219te mai multe despre Ivan Barbul\">Read more<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":14604,"menu_order":0,"template":"","format":"standard","meta":{"_coblocks_attr":"","_coblocks_dimensions":"","_coblocks_responsive_height":"","_coblocks_accordion_ie_support":"","_uag_custom_page_level_css":"","generate_page_header":"","footnotes":""},"categories":[106,105],"tags":[],"class_list":["post-4855","interviews","type-interviews","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-chisinau-ro","category-republica-moldova","infinite-scroll-item"],"acf":[],"uagb_featured_image_src":{"full":["https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA006_cropped.jpg",1035,700,false],"thumbnail":["https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA006_cropped-150x150.jpg",150,150,true],"medium":["https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA006_cropped-300x203.jpg",300,203,true],"medium_large":["https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA006_cropped-768x519.jpg",768,519,true],"large":["https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA006_cropped-1024x693.jpg",1024,693,true],"1536x1536":["https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA006_cropped.jpg",1035,700,false],"2048x2048":["https:\/\/trans-history.centropa.org\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/MOIBA006_cropped.jpg",1035,700,false]},"uagb_author_info":{"display_name":"4l3x_4dm.n","author_link":"https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/author\/4l3x_4dm-n\/"},"uagb_comment_info":0,"uagb_excerpt":"Chi\u0219in\u0103u, Moldova Ivan Barbul e un b\u0103rbat \u00eenalt, lat \u00een umeri, care pare mai t\u00e2n\u0103r dec\u00e2t v\u00e2rsta pe care o are. P\u0103rul des e \u00eenc\u0103run\u021bit, are tr\u0103s\u0103turi blajine \u0219i ochi expresivi. Are vocea joas\u0103, ca a unui conferen\u021biar profesionist. Cea mai dramatic\u0103 secven\u021b\u0103 a discu\u021biei noastre a fost relatarea mor\u021bii p\u0103rin\u021bilor, a surorilor \u0219i fra\u021bilor&hellip;","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/interviews\/4855","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/interviews"}],"about":[{"href":"https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/types\/interviews"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"version-history":[{"count":10,"href":"https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/interviews\/4855\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15266,"href":"https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/interviews\/4855\/revisions\/15266"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media\/14604"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4855"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4855"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/trans-history.centropa.org\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4855"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}