Ella Lukatskaia

Kiev, Ucraina

Născută în anul 1938, doamna Lukatskaia a fost un copil mic când s-a început Marele Război pentru Apărarea Patriei. Din acest motiv, ea are amintiri foarte vagi despre perioada de până la război. Tatăl ei a fost mobilizat în armată chiar din primele zile ale războiului şi ea îşi amintește că atunci când el a venit să-şi ia rămas bun de la familie ea plângea şi striga: “L-am iubit pe tata foarte mult şi probabil că aveam presimțirea că pleacă pentru totdeauna”. Tatăl ei a fost operator de radio şi a pierit la finele anului 1941, în timp ce ea împreună cu mama şi sora mai mare au părăsit Kievul şi au plecat în Turkmenia (Turkmenistanul de astăzi). Cu lux de amănunte doamna ne-a povestit despre condițiile grele de muncă în colhozul în care a trăit şi muncit. După eliberarea Kievului, în primăvara anului 1944 ei s-au întors acasă unde au dus o viaţă grea. Mai târziu, doamna Lukatskaia a absolvit Universitatea Tehnică din Kiev a lucrat în calitate de radio inginer şi profesor de științe informaționale şi a fondat o familie. Povestirea ei din film e însoțită de 11 fotografii.

Citiți interviul complet aici (în engleză)